Live life to the full

Nu, n-am dormit pana acum. Am preferat sa nu ma exteriorizez. Sa ma inchid intr-un soi de carapace si sa protejez de toate nelinistele mele. Poate am gresit. De fapt mi-a intrat in obisnuinta sa gresesc, sau si mai si, sa-mi asum si vina care nu-mi apartine. Si ma judec eu asa cum trebuie, nu am nevoie de alte verdicte.

Iar tu, daca nu stii cum sunt florile si te pricepi doar la combinatiile de culori si la mirosuri ieftine, stai departe de ea. Nu ai inteles ca e deosebita? Ai vrea sa-ti folosesti acul, asa cum ai incercat si ieri dar uite ca nu-l mai ai. Esti dezarmata. Te-ai bazat pe acel amarat de ac si ti-a ramas doar bazaitul continuu si fara rost. Ai si uitat cum miros florile. Normal, esti ocupata sa bazai. Cu cealalta nu ti-a mers, ca si-a strans petalele cand a auzit ca te apropii…si din floare in floare ai ajuns si la ea. Ai vazut ca a ramas deschisa, te accepta asa cum esti si nu rade de tine ca nu mai ai ac si tu tocmai pe ea ai vrea s-o ataci bazaindu-i verzi si uscate, poate-poate s-o ofili. Cum poti crede asa ceva? Vara abia a inceput si nu o sa-si inchida petalele din cauza ta. Soarele o incalzeste necontenit si nimic altceva nu o intereseaza. Tu nu poti intelege..atunci bazaie in continuare, ea oricum nu te mai aude. Si nu o sa te auda nici toamna, nici iarna, nici primavara. Niciodata. Poate iti vei da seama singura ca e timpul sa te opresti si sa crezi in flori.

P. S. Sunt multe albine si toate bazaie, dar soarele e doar unu.

Albinuta - Voltaj

Si-s racita si-s racita si mi-e casa ne-ngrijita, si mi-s rufele la ploaie si copiii(???) cer mancare.

Abia acum am pus punct pauzei.

Mult… putin… departe… aproape. Imi place pauza si-mi place sa tac. As vrea sa fac un ghem din toate gandurile si sa-l arunc in mare. Si toate gandurile duc in acelasi punct. Acolo unde nu e nici apus, nici rasarit. Unde nu e nici zi, nici noapte. Unde e o lume noua. Mai greu e dupa pauza. Sa incep de undeva…dar ce..e regula? neah, am alibi!

E mai frumos sa scriu cand am febra, nasul si urechile infundate si toate astea venite dintr-o data. Nu am chef aziiiiiiiiii….dar zilele astea trebuie sa am ca sunt ultimile in Italia. Revin, dupa ce dorm. Night.

Chiar nimic. Pentru ca in spatele lui e totul. Nu te obosi sa (mai) citesti, nu se intelege nimic.

Sa fim copii, pentru o clipa, pentru o zi, pentru totdeauna. Putina inocenta, putina ingeniozitate, un strop de copilarie este in fiecare din noi. A ramas dincolo de griji, dincolo de probleme. O lume magica pe care fiecare copil si-o creeaza pentru a se simti important, macar pentru papusica ei sau robotelul lui. O lume in care plangi, iar peste 5 minute ai si uitat motivul pentru care ai plans. E lumea lor, a copiilor, cu obrajii imbujorati, cu ochii mari si atenti la orice miscare, tropaind toata ziulica plini de energie. O lume in care poti intra oricand, chiar si in miez de noapte.

Mi-e dor de un strop de copilarie…

   Sa fim copii - Mihaela Runceanu

La multi ani tuturor copiilor!