Live life to the full

"Ce blestem o fi pe capul unora de a nu se simti bine nicaieri? Nici cu soare, nici fara soare, nici cu oameni si nici fara oameni. A nu cunoaste ceea ce inseamna buna dispozitie, iata un lucru impresionant. Cei mai nefericiti oameni sunt aceia care n-au dreptul la inconstienta. A avea un grad dezvoltat de constiinta, a fi in fiecare moment constient, a-ti da seama in fiecare clipa de situatia ta in raport cu lumea, a trai intr-o vesnica incordare de cunoastere este a fi pierdut pentru viata. Cunoasterea este o plaga pentru viata, iar constiinta o rana deschisa in samburele vietii. Sunt complet plictisit sau mai bine zis distrus de aceasta calitate de a fi om. Daca as putea, as renunta pe loc, dar ce sa ma fac, animal? Drumul inapoi nu-l pot parcurge. Si apoi, as risca sa devin un animal care cunoaste istoria filozofiei. A deveni supraom imi pare o imposibilitate si o prostie, o fantezie ridicola. N-ar exista o solutie aproximativa intr-un fel de supraconstiinta? Renunt la omenia mea, chiar daca pe treptele pe care ma voi urca voi fi singur, dar absolut singur. Si apoi nu sunt atat de singur in lumea aceasta, de la care nu mai astept nimic? Dincolo de toate idealurile curente si de formele obisnuite, intr-o supraconstiinta s-ar putea probabil respira. Acolo o betie a eternitatii ar reduce la nimic toate fleacurile acestei lumi si nicio problema, si niciun chin launtric n-ar mai tulbura extazul unei eternitati in care fiinta ar fi tot atat de pura si de imateriala ca nefiinta." Emil Cioran

Poate daca aveam alta stare nici nu alegeam citatul asta, dar acum se potriveste de minune. Da, sunt oameni mereu nemultumiti de conditia lor, de tot ce-i inconjoara si culmea mai cer si explicatii la altii, de parca orice alta persoana ar fi in gradul de a-i cunoaste mai bine decat ei insisi. Ca si cum propria persoana ar fi o povara atat de grea si cea mai buna solutie e sa ’se paseze’ ca o minge de tenis altcuiva. Cauta raspunsurile in exterior si niciodata in interior, victima a propriei vieti. Trece de la o extrema la alta, de la constiinta la inconstienta. Dilema: sa fii supraom sau animal? Ei bine…sa te accepti asa cum esti, sa fii impacat cu tine insuti si cu zambete sau lacrimi sa incerci sa-ti imbunatatesti conditia. Sa nu aspiri doar la un singur lucru, ca in momentul in care il ai devii iar nemultumit, poate mai mult decat inainte. Dar, daca nu ai avea niciun ideal, care ar mai fi rostul tau? Sa renunti la omenie si sa urci treptele in singuratate absoluta? Si unde este fericirea? Nici macar acele insignifiante trepte nu-ti apartin. Altcineva le-a facut inaintea ta, sa poata fi urcate de ceilalti, chiar si de tine. Pentru ca, vrei -  nu vrei, faci parte din acelasi TOT indiferent de treapta pe care te afli.
Fara iubire totul e nimic!

Se termina vacanta si in prima zi de scoala nici nu ai timp sa vorbesti cu toti colegii ca se deschide usa si intra invatatoarea, face prezenta, apoi iti da prima tema: o compunere despre vacanta abia incheiata. Offf….iar? E mult mai simplu sa vorbesti degajat cu prietenii tai, sa incerci sa te faci auzit in harmalaie decat sa iei stiloul in mana, sa te stradui sa nu faci greseli de ortografie si sa-ti aduni ideile, sa treci peste episoadele pe care daca le-ai povesti ai fi dojenit si totusi vrei sa iasa ceva frumos sperand ca vei fi rasplatit pe masura. Acum nu am nevoie de note mari, nu am nevoie de aprecieri, dar vreau sa vorbesc despre cele doua saptamani petrecute in tara.
Am spus si in posturile anterioare ca nu am mai simtit ca ma leaga ceva anume de Buzau, sau de casa. O explicatie ar fi ca, am tinut legatura tot timpul cu cei apropiati, stiam la ce sa ma astept, nimic nu a reusit sa ma surprida (de retinut - am spus nimic, nu nimeni) ;). Acasa…unde? In vizita acasa, mai bine zis. In niciun coltisor nu ma mai regaseam, doar ursuletii imi apartin doar mie. In oras - oameni, oameni, oameni. Toti grabiti si cuprinsi de febra cumparaturilor, zgribuliti sau inghesuiti prin cafenele, restuarante sau discoteci.
Prieteni? Am reusit sa ma intalnesc cu o parte din ei, cei care mai sunt inca in oras sau in tara. Georgiana are doua inimi!!!
Sarbatori? Macar de-ar fi fost zapada…ceva s-a intamplat anul asta si din dorinta prea mare de a trai fiecare clipa cu intensitate, cele mai multe le-am trait cu….liniste. Ca asa ma simteam…cuprinsa de o liniste prea mare si de o tacere prea adanca. Nu am mai dormit la ai mei in noaptea de Ajun de ani…nici nu mai imi amintesc cand a fost ultima data. A venit Moshul cu un mielutz in brate si a meritat sa inghetz pe langa el facandu-i poze chiar daca Mos Craciun nu m-a gasit dormind, ce mai conteaza. El vine cand nici nu te astepti. A trecut Craciunul…au urmat zile in care a trebuit "sa-mi calc pe inima", asta fiind pretul platit pentru cateva clipe, dar nu-mi pare rau si am stiut sa fac fatza si situatiilor neprevazute amuzandu-ma la cuvintele ce pareau fara sens pentru altii, dar pline de inteles pentru mine. (Silvi, te-ai sarutat sub vasc?…sau cerneala Pelican Place). Au fost momente in care timpul a luat-o la galop dar si momente in care a stat rabdator in fatza iubirii magice si a promisiunilor incalcate. A mai trecut un an…normal ca nu se putea termina altfel decat cu rasturnari de situatii. Explic. Initial erau alte planuri de revelion care au disparut cu vreo doua zile inainte (nu regret, in primul rand ca nu-mi place sa ma imbrac elegant si in al doilea, ca as fi fost printre necunoscuti), asa ca a iesit mult mai bine (multumesc Mirela, Georgeta & co), chiar m-am distrat , dar si acolo era cat pe ce sa nu ajung din cauza taxi-urilor, inghetzand in fatza blocului cu telefonul in mana in speranta ca va raspunde cineva…pana la urma tot picioarele mele m-au ajutat saracutzele (nu stiu cum de mai fac fatza dupa ce le bag de atatea ori), razand ca nebuna pe strada…(cati ca mine!), iar daca nu exista deja "Doamna si vagabondul" il inventam eu, ca singura nu am mers ci cu un caine (am avut bodyguard gratis). 2008 a inceput intr-o aglomeratie, cu focuri de artificii, pocnitori, muzica, tzopaieli, ciocniri de pahare, blitzuri, pupici, imbratisari si urari. Cu priviri de jur imprejur cautand alte priviri, sperand ca se intalnesc. Exista, cum sa nu, ca doar nu traiesc doar din imaginatie. Dar atunci cand nu le vezi preferi sa inchizi ochii, ca va trebui sa-i tii deschisi pentru alte clipe mai importante. Si culmea culmilor a fost, in toata multimea aia, sa ma intalnesc cu Laur, dar deh, se intalneste si munte cu munte. Deci maritata sunt inca (Tribunalul e inca in vacanta?), dar unde-i sotzul? Si la ai grija ce-ti doresti, raspunsul e ca, nu a intarziat sa apara. Nu aberez, dar te mai tin putin in suspans, pana la urma un singur nomo exista in lumea asta si e al meu!
Huh! Credeam ca nu reusesc sa incalec pe sa nici in noaptea asta, dar e bine sa mai am din cand in cand momente de neliniste si nesiguranta, ca sa ma pot elibera de ele.
Povestea s-a terminat………..

Si uite ca a sosit si timpul sa trag linie si sa vad cu ce m-am ales anul acesta. Cu pasi repezi se apropie de final si mi-e sa nu ma trezesc in noaptea de Anul Nou in fatza calculatorului pierzandu-ma printre calcule…mai bine profit de clipa libera pe care o am, cu nasul infundat, dar cu mintea inca lucida si ma pun pe analizat. Contabilitatea nu mi-a placut, din dragostea pentru matematica am ramas doar cu un gust amar, dar la trasat o linie ma pricep. Dreapta, oblica, sau in zig-zag tot linie e.
Ce a insemnat pentru mine 2007
Ei bine, prin septembrie 2006 gandeam eu ca deciziile acelea mari de care imi era frica o sa le iau in 2007, fara sa stiu ca viata nu e asa cum vreau eu si solutiile nu-mi apartineau in totalitate. Stiam ca ceva o sa se intample si nu trebuia sa impun eu sortii ceva anume. Asa ca, schimbarile au inceput de anul trecut. Acela s-a incheiat, cu plusurile dar mai ales minusurile lui si am impresia ca a trecut o vesnicie de atunci.
Anul acesta a inceput cu un haos si am incercat din rasputeri sa-mi pastrez linistea si dorinta de a merge mai departe.
Figura geometrica predominanta a fost cercul. M-am invartit, m-am sucit, cu teama ca daca as iesi de acolo as ajunge intr-o prapastie. Dar nu a fost asa.
Pe niciun plan nu am pierdut nimic, dimpotriva.
Sa vedem…1+1=2 dar nu intotdeauna inseamna si amandoi. Trag linie si iese cu plus si daca ar fi o virgula, ar fi urmata de zero in perioada. Teoretic inca mai sunt casatorita, dar sentimentele s-au pierdut pe drum si a ramas…un fel de prietenie careia nu-i gasesc definitia; am demonstrat ca suntem oameni civilizati si ne putem continua viata pe drumuri separate, fara resentimente.
Pe plan profesional, oricate minusuri ar fi, nu duc la o pierdere ci tot la un castig. Acum pot spune sigura pe mine ca lucrez legal in Italia, fara frica de a fi oprita pe strada si luata la intrebari. Nu m-am imbogatit, nu am conturi de mii de euro, dar cu o treapta mai sus sunt cu siguranta.
Ce-am facut pentru mine? La inceput am mers inainte fara vise si fara tzinte. Am trecut de la o stare la alta si usor, am inceput sa-mi recastig "malurile". Ca de obicei schimbarile si rasturnarile de situatie m-au speriat, dar cu sustinere, am inceput sa traiesc, nu numai sa exist. Mi-am dovedit ca POT avea incredere in mine si ca pot gasi placeri in lucrurile marunte, in vise, in dorinta de a scrie. Scriu…asta a fost un soc si pentru mine. Nu mai stau in spatele unui zid, comunic, spun exact ce simt si ce gandesc.
Ultimile luni ale anului au fost pline de surprize si invataturi si cel mai important pline de iubire. O iubire necunoscuta mie, neceruta, dar de care aveam atata nevoie; o iubire ce nu avea legatura cu lumea palpabila dar care a reusit sa ma implineasca; nu in totalitate, mai e de munca pana o sa am tot ce vreau, dar e timp destul si nu are rost sa sar peste etapele importante. Plus de asta, 2008 este un an favorabil pentru Fecioare si o sa profit din plin.
Sa nu uit ca mi-am invins teama de zbor si am vazut cu ochii mei ca avioanele nu musca din oameni. Am invatat ca adevaratele valori sunt cele sufletesti nu cele materiale…si cate nu as mai avea de spus. Dar trag o ultima linie cu toata satisfactia ca nu am pierdut nimic si sunt pe drumul cel bun.
Ce-mi doresc de la noul an? Sa fie perfect! Fiecare zi sa lase un semn, sa ma apropie de tzinta, sa nu renunt la ceea ce conteaza cu adevarat…sa..sa..sa..
Sunt eu si asta este cel mai important. Am linistea unui ocean intreg si chiar daca nu stiu sa inot am colacul meu.
Sfatul meu… LIVE LIFE TO THE FULL! LA MULTI ANI!

Ce bine ar fi sa pot explica in cuvinte ce simt…ce bine ar fi sa fiu rationala mereu.
Cum pot ‘desface’ amestecul de nerabdare, teama, bucurie, tristete, certitudine, incertitudine si multe altele. Ai raspunde simplu…"esti indragostita". Am fost indragostita, am pus iubirea mai presus de orice. Am dat totul, dar poate nu e de ajuns, sau acel TOT nu reprezinta un TOT pentru oricine. Am cerut TOT dar am ramas cu o mare goala, fara pestisori aurii, fara ciripitul zglobiu al pescarusilor, fara un ocean in care sa se reverse. Cum as putea spune ca iubesc ceva nematerial…un vis…un inger pazitor…ceva ce face parte din mine. Nu stiam ca pot avea ceva fara sa caut, sau fara sa cer. E nebunie? Poate ar fi fost mai bine sa tac, dar de ce sa-mi pun eu diguri? Am spus mereu ca aici ma pot "descarca" fara teama de a fi judecata, sau inteleasa gresit. Asa cum acum ma simt bine sa citesc ce am scris cu luni de zile in urma, sa vad dincolo de cuvinte, pentru ca nu intotdeauna am spus lucrurilor pe nume, dar citindu-le stiu exact ce am simtit in anumite momente, pot face la fel in continuare. Ma pot cufunda in vis fara a-mi fi teama ca ma voi trezi intr-o buna zi in aceeasi intersectie fara indicatoare. Am inceput deja sa merg, si ca in primii ani de viata, cand am pasit prima data mi-e teama ca nu o sa reusesc. Mi-e teama ca nu ar fi drumul potrivit…dar tot inainte, niciodata inapoi. Mi-ar fi placut sa am palarie vilet (sau hai, macar roz) sa se vada ca intr-adevar ma simt altfel. Ca este meritul meu, al oamenilor, al trecutului, al sortii sau al stelelor (grazie Fox), nu am de unde sa stiu. De ce sa caut explicatii la ceva atat de placut? Si mai am ceva de spus… CRED IN MOS CRACIUN!
"Sunt o stea de pe cer, o stea ce straluce
Si vrea sa atinga buza ta dulce.
In fiecare seara te privesc de sus,
In fiecare seara, gandul ti-e tot dus.
Sunt un om pe pamant ce adora o stea;
Sunt un om pe pamant ce vrea sa fie ca ea.
Fii steaua mea mereu, vegheaza peste mine
Fii steaua mea mereu, as vrea sa fiu ca tine.
Coboara langa mine, steaua mea frumoasa
Coboara langa mine si lumea ta o lasa."
(blow)