Live life to the full
Archive for the 'vise' Category
04 5th, 2008
Cum spuneam am recitit Alchimistul. Au fost cateva fraze (adica astea de mai jos) care mi-au ramas intiparite si mi-au creat o stare…de melancolie, sau ceva asemantor. Nu pot sa citesc o carte sau sa ma uit la un film fara sa intru in pielea personajelor. Si culmea, cateodata uit ca eu am rolul principal in cel mai important roman - Viata mea - si ca de fapt ar trebui sa-l (re)scriu singura. Dar pentru asta mai intai imi trebuie materia prima - persoana mea.
* Talvolta nella vita le cose cambiano nel tempo di un sospiro, ancor prima che riusciamo ad abituarcene.
Cateodata in viata lucrurile se schimba cat am respira, pana sa reusim sa ne obisnuim cu ele.
* Quando vuoi una cosa, tutto l’Universo trama affinché tu riesca a ottenerla.
Cand vrei un lucru, tot Universul se cutremura pana cand tu reusesti sa-l obtii.
* Quando si prende una decisione, in realtà si comincia a scivolare in una forte corrente che ti porta verso un luogo mai neppure sognato al momento di decidere.
Cand iei o decizie, in realitate incepi sa aluneci intr-un curent puternic care te poarta spre un loc la care nici macar nu ai visat in momentul cand ai luat acea decizie.
* Nella vita tutte le cose sono segnali.
In viata toate lucrurile sunt semne.
* Nel mondo essista sempre qualcuno che attende qualcun altro, che si trovi in un deserto o in una grande città. E quando questi due esseri si incontrano, e i loro sguardi si incrociano, tutto il passato e tutto il futuro non hanno più alcuna importanza. Essistono solo quel momento e quella straordinaria certezza che tutte le cose sotto il sole sono state scritte dalla stessa Mano. La Mano che risveglia l’Amore e che ha creato un’anima gemella per chiunque lavori, si riposi e cerchi i propri tesori sotto il sole. Perché, se tutto ciò non esistesse, non avrebbero più alcun senso i sogni dell’umanità.
In lume exista intotdeauna cineva care asteapta pe altcineva, fie ca se afla intr-un desert sau intr-un oras mare. Si cand acestia se intalnesc si privirile lor se intersecteaza, tot trecutul si tot viitorul nu mai au nicio importanta. Exista doar acel moment si acea certitudine extraordinara ca toate lucrurile sub soare au fost scrise de aceeasi Mana. Mana care trezeste Iubirea si care a creat un suflet pereche pentru oricine munceste, se odihneste si cauta propriile comori sub soare. Pentru ca, daca toate astea nu ar exista, visurile lumii nu ar avea niciun sens.
* I cuori degli uomini sono cosi: hanno paura di realizzare i sogni più grandi, perché pensano di non meritarlo, o di non riuscire a raggiungerli. I cuori sono terrorizzati al solo pensiero di amori che sono finiti per sempre, di momenti che avrebbero pottuto essere scoperti e sono rimasti per sempre nascosti nella sabbia.
Inimile oamenilor sunt asa: le e frica sa realizeze visele cele mai mari, pentru ca se gandesc ca nu merita, sau ca nu reusesc sa le indeplineasca. Inimile sunt terorizate numai daca se gandesc la iubirile terminate pentru totdeauna, la momentele care ar fi putut fi descoperite si au ramas ascunse pentru totdeuna in nisip.
* La paura di soffrire è assai peggiore della stessa sofferenza. Nessun cuore ha mai provato sofferenza quando ha inseguito i propri sogni, perché ogni momento di ricerca è un momento di incotro con Dio e con l’Eternità.
Frica de suferinta e mult mai grava decat insasi suferinta. Nicio inima nu a simtit suferinta cand a urmat propriile vise, pentru ca orice moment de cautare e o intalnire cu Dumnezeu si cu Eternitatea.
* Prima di realizzare un sogno, l’Anima del Mondo decide sempre di provare tutto quanto si è appreso durante il cammino. E lo fa non perché sia cattiva, ma perché noi possiamo conquistare, insieme al nostro sogno, anche gli insegnamenti che abbiamo appreso durante il nostro cammino verso di lui. E il momento in cui la maggior parte degli uomini desiste.
Inainte de a realiza un vis, Sufletul Lumii decide intotdeauna de a pune la incercare ceea ce s-a invatat pe drumul parcurs. Si o face nu pentru ca este rau, ci pentru ca noi sa putem cuceri, impreuna cu visul nostru, si invataturile pe care le-am desprins pe drumul catre vis. Este momentul in care cea mai mare parte a oamenilor renunta.
* L’ora più buia è sempre quella che precede il sorgere del sole.
Ora cea mai intunecata este intotdeauna cea care precede rasaritul soarelui.
* Quando abbiamo davanti agli occhi dei grandi tesori, non ce ne accorgiamo mai. Perché gli uomini non credeno ai tesori.
Cand avem in fatza noastra mari comori, nu ne dam seama nicicum. Pentru ca oamenii nu mai cred in comori.
* Soltanto una cosa rende impossibile un sogno: la paura di fallire.
Un singur lucru face un vis sa devina imposibil: frica de a nu reusi.
* L’Amore è la forza che transforma e migliora l’Anima del Mondo.
Dragostea e forta care transforma si imbunatateste Sufletul Lumii.
* Indipendentemente dalle proprie azioni, ogni persona sulla terra rappresenta sempre il ruolo principale nella storia del mondo.
Independent de actiunile proprii, fiecare persoana pe pamant reprezinta rolul principal in povestea omenirii.
Ce-am invatat: Pana a ma putea transforma in vant
trebuie sa am un vis, sa cred in el cu toata fiinta mea, sa am puterea sa trec peste tot si toate pentru a-l putea realiza. Sa-mi ascult cu mai multa atentie bataile inimii care au fost acoperite de zgomotul ratiunii. E timpul sa ma opresc. Nu cred ca-mi voi lua vreodata o turma, dar pot munci, ma pot odihni si-mi pot cauta comoara. Pentru asta nu trebuie sa fiu alchimist, sa am piatra filosofala sau elixirul vesniciei. Dar trebuie…………..
02 15th, 2008
Alta noapte…aceleasi soapte….se strecoara si ma indeamna sa visez…
sshhhttttt….nu spune nimic…doar asculta….asculta bataile inimii in liniste….
show_dba33c2d66b72a(448, 46);
The Sound of silence - Gh. Zamfir
11 14th, 2007
Era odata o broasca tzestoasa…mergea tzantzosa, mai cadea in cate-o groapa, dar tot reusea sa se ridice…pana intr-o zi cand a fost ranita rau, din neatentia unui trecator grabit…mult timp nu a mai stiut de ea. A ramas in carapace pana cand, cineva a gasit-o, i-a vorbit blajin, a oblojit-o…si usor a inceput sa iasa la lumina. Prima data au orbit-o razele soarelui, iar mainile care atata timp au ingrijit-o i se pareau prea mari..si repede voia sa se ascunda la loc in carapace. Acolo se simtea in siguranta. Si a inceput sa-si piteasca iar capsorul. Dar i-a auzit vocea si s-a oprit din retragere. Usor, s-a acomodat cu lumina soarelui si chiar a inceput sa o dezmierde caldura lui, iar mainile nu i s-au mai parut asa mari, si ii placea cum o alintau. De atunci, broscutza a inceput din nou sa mearga, fara sa aiba tot timpul mainile s-o protejeze sau cuvintele sa o incurajeze, fara sa fie mereu incalzita de razele soarelui. Daca o intalniti si nu aveti timp de ea, nu-i dati cu piciorul, lasati-o sa-si continue drumul…stie ea unde vrea sa ajunga. Eu am ascultat-o pentru o clipa si sunt fericita!
11 1st, 2007
Ma uit in camera si vad o imagine. Neclara si inexpresiva, dar atat de familiara. Nu, nu e prima data cand o vad, numai ca cine stie cati ani-lumina au trecut. Credeam ca a disparut deja si nu o voi mai revedea niciodata. La fel ca atunci, a fost pentru o clipa…ar fi vrut sa-mi spuna acelasi lucru…simplu si cald. Prima data am oprit-o si i-am intors spatele gata sa bufnesc in ras. ‘Ce cauti aici, nu cred in halucinatii’ asa i-am zis. Si a tacut… m-a privit drept in ochi si a disparut. Nu mi-a pasat, nu aveam loc pentru ea. Erau deja prea multe…nu-mi era aminte de imagini neclare care vin si pleaca. Eram prea grabita sa-i pot acorda macar o secunda.
Dar acum nu…totul a fost altfel. Era aceeasi, nu se schimbase deloc…niciun rid in plus, niciun fir de par alb. Voia sa-mi vorbeasca dar buzele ii ramaneau nemiscate. Stia ca nu o voi auzi cu urechile ci numai in suflet. S-a apropiat… ochii parca i s-au luminat, mi-a atins usor obrajii imbujorati si am inteles…asta asteptam de mult, dar nu stiam cum sa cer. Dar unele lucruri vin si necerute, exact in momentele cand nu mai ai speranta…si-ti dau forta. O forta supranaturala, pe care singura nu reuseam sa o capat. Apoi, multumita ca si-a indeplinit misiunea, a inceput sa se indeparteze incet. Am ramas privind-o pana cand a devenit un punct din ce in ce mai mic si a disparut de tot. Mi-a ramas parfumul ei racoritor si mi-e de ajuns…pana data viitoare!

