Live life to the full

De cateva minute am ramas cu privirea atintita asupra pozei asteia din dreapta care duce spre galerie. Da, da, asta cu ditamai zambetul. Curajoasa am mai fost sa fac asemenea schimbare. Acum sunt doar un fulg.
Cati ani au trecut de cand n-am mai zambit asa? aaa… de fapt.. a fost facuta acum cateva luni. Cum de mi-a iesit asa? Si cum de a disparut atat de repede incat ma mir uitandu-ma la mine. Cum de dispare tot ce e frumos intr-o clipa.. si daca nu reusesti sa imortalizezi acea clipa ai si uitat ca a fost?
In poza anterioara (asta adica)….. 

….mi se spunea ca sunt melancolica si asa sunt mai tot timpul. Mai sunt? Ma pierd printre ruinele unei vieti necladite. Ma pierd printre cuvinte nerostite la timp. Si pasesc in gol sa-mi strivesc eventual un picior sau chiar pe amandoua decat sa fac rau pamantului pe care calc.
Dintr-o data piesele frumos aranjate ale puzzle’ului se imprastie si parca nu au stat niciodata pe placa asta si niciuna nu mai vrea sa intre la locul ei. Dar nu le strivesc, le las vantulului, poate el se pricepe mai bine.
Si cum Blaga a stiut sa gaseasca cuvintele potrivite, e mai simplu un copy/paste, pentru ca…eu nu sunt poeta.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina -
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.
(Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - Lucian Blaga)

………Dar eu cu lumina mea sporesc a lumii taina intunecata.

Timpul..un cuvant des folosit in zilele noastre. ‘Nu am timp’, ‘imi pierd timpul’, ‘timpul costa bani’, ‘timpul trece’, ’sa lasam timpul’… Nu am timp sa stam de vorba acum, te sun eu mai tarziu.
Imi pierd timpul alergand dupa un cadou frumos, mai bine iau o cutie de bomboane de la non-stop sau o sticla de gin.
Timpul trece draga, vrei sa ramai fata batrana?
Sa lasam sa treaca timpul, sa ne cunoastem mai bine.
Nu mai trece timpul odata sa merg acasa.
Nu e timp acum de toate prostiile, lasa cafeaua, fac un 3 in 1 la serviciu.
Nu am timp sa spal vasele acum, le spal diseara.

Totul tine de timp si alergi contra-cronometru. Nimeni nu te opreste ca nu are timp pentru tine. Nu te trage nimeni de manaca sa-ti spuna…’hey, unde te grabesti asa, tot acolo ajungi’… si daca te-ar opri eventual i-ai lasa maneca…. ca nu ai timp sa te opresti.
Nu mai ai timp nici pentru tine. Decat sa stai o ora in cada plina de spuma, faci un dush rapid si iesi fara macar sa te fi sters bine. Tragi blugii pe tine ca nu trebuie sa le faci dunga, un tricou pe care il nimeresti ca nu ai timp sa calci o camasa si ai plecat….ai castigat timp…dar ai pierdut o parte din tine.
Uita-te la ceas…mai ai timp?

Trebuie sa  rumeg bine o problema pana s-o inghit. Asa s-a intamplat si cu verbul a continua care mi-a dat batai de cap. Fug dupa el in DEX. Si ce gasesc: Forma corecta: Eu continuu. In schimb la observatii ce-mi vad ochii: DOOM2 normeaza ca fiind corect: eu continui. Merg mai departe (ca nu sunt sigura daca sa scriu continuu sau continui cautarile). Deschid Noul Dictionar Ortografic, Ortoepic si Morfologic si intr-adevar spun ei ca noua forma a verbului a continua la indicativ prezent pers. 1 singular este: eu continui.
Mai rasfoiesc pe acolo si ma mai minunez putin cu variante literare libere: sunt substantive - cu forma tip unica pana acum - care sunt corecte in dubla forma. Ex: anteturi/antete, amanete/amaneturi, capsune/capsuni, cirese/ciresi (fructe), cearsaf/ cearceaf, coperte/coperti, corigent/corijent, filosof/filozof, ferastrau/fierastrau, ligheane/ lighene, luminescenta/luminiscenta, muschetar/ muşchetar, niveluri/nivele, pantec/pantece, perchezitie/perchizitie, pieptan/pieptene, sandvici/ sendvis, tobogan/topogan, tumoare/tumora.
La despartirea in silabe m-a dat gata: Despartirea la capat de rand se poate face:
- Fie bazata pe pronuntare: i-ne-gal, de-zo-bis-nu-it, a-nor-ga-nic;
- Fie bazata pe structura cuvintelor, tinand seama de elementele constitutive, in special prefixe: in-e-gal, dez-o-bis-nu-it, an-or-ga-nic.

P.S. Vorbiti scrieti cum vreti ca s-o intelege ceva, daca nu in romana, in alta limba tot are un inteles. 

Nu-i nevoie sa mai spun ca s-a terminat pauza…ce…nu mi-am facut simtita prezenta? Sunt aici. Exact printre diezi (#########) de vreo 9 ore imi tin de urat. Mai sunt si toti albi pe negru. E abia 1, ce sa fac…diezii nu-i pot colora, doar nu-s nebuna sa ma apuc sa-i numar. Asa ca mai bine scriu aici negru pe alb fara negru de prea mult alb.
Stand eu asa si uitandu-ma la o pagina goala un gand incepe sa se rostogoleasca din varful muntelui de fum. Incerc sa-l prind si sa-l lipesc pe foaia albita de prea alb. Las gandul sa vina la tine si eu raman aici…
Ce viata…
Ce viata? Viata asta de zi cu zi care se scurge, multimea de clipe care le lasam de izbeliste sau putinele clipe care le impartim. Clipele in care visele alearga inaintea noastra si parca nu mai ajungem la ele. Clipele in care vrem sa vedem cerul dar aerul e imbacsit de fum si imaginea-i neclara. Clipele in care pierdem sau castigam…azi vedem moartea cu ochii si maine uitam cat a fost de greu.
Imi aduc aminte de primul jurnal al meu unde incepeam cu…viata e frumoasa daca stii s-o traiesti. Asa gandeam atunci…asa gandesc si acum.
Viata linistita e cea in singuratate. Fara framantari, fara iluzii, fara sa depinzi de nimeni. Sa poti fi singur intr-o sfera unde nimic nu te atinge, unde nu trebuie sa alergi dupa bani, sa nu ai nevoie de mancare sa supravietuiesti, de haine, masini sau zarpale, sa nu vezi arme, razboaie, inundatii, incendii, distrugere pentru putere. Unde sa nu fii deranjat de muzica vecinului de la 10, de zgomotul masinii de gunoi cand nici nu s-a luminat bine, sau de latratul cainilor. Sa nu stai tot timpul cu ochii deschisi ca cineva ar putea sa-ti faca rau. Sa nu ai pentru cine suferi. Dar acolo nu ai simti nici parfumul florilor, nu ai auzi nici ciripitul pasarelelor, nici ganguritul bebeilor. Ai fi doar tu in sfera ta.
Liniste…dar unde-i viata?
E acolo unde…
- nu abandonezi la primul obstacol, nici la al doilea iar urmatoarele le vezi ca provocari
- vrei sa inveti, sa cunosti, sa te cunosti si sa-l cunosti pe cel de langa tine
- iti lasi lacrima sa curga pentru suferinta ta sau a celor mai mult sau mai putin apropiati
- iti exprimi degajat emotiile
- iti e teama si te nelinistesti
- zambesti la cea mai mica bucurie
- lasi razele soarelui sa te incalzeasca, picaturile de ploaie sa se prelinga, fulgii de nea sa ti se topeasca in palma
- te imbeti de parfumul florilor
- te incanta ciripitul pasarelelor, zumzetul albinelor sau ganguritul copiilor
- transformi negrul in alb, dorintele in realizari si clipele in vesnicie.
Aici e o parte din viata. Nu e nici tot timpul roz, dar nici mereu neagra si merita traita si colorata dupa bunul plac.
Se spune ca ceea ce conteaza in viata e sa cladesti o casa, sa sadesti un pom si sa faci un copil. Pomul l-am sadit….pentru celelalte mai am de trait. Iar cand le voi avea voi trai sa ma bucur de ele. Tic - Tac! Tic - Tac!

Esenta vietii