Live life to the full

Un om avea doi fii. Si a zis cel mai tanar dintre ei, tatalui lor: "Tata, da-mi partea ce mi se cuvine de avutie". Si le-a impartit lor averea. Nu dupa multe zile, feciorul cel mai tanar, adunand toate, s-a dus intr-o tara departe, si acolo a risipit toata avutia sa, petrecand in desfrau. S-a facut foamete mare in acea tara; si el, cheltuind toate, a inceput a trai in lipsuri. Si mergand, s-a lipit langa unul din locuitorii acelei tari, care l-a trimis la tarinile sale, sa pasca porcii. Si dorea sa-si sature pantecele sau, din roscovele ce mancau porcii; insa nimeni nu-i da lui. Dar, venindu-si in fire, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame! Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: "Tata, am gresit la Cer si inaintea ta; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai."
Si sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si alergand, a cazut pe grumazul sau si l-a sarutat. Si i-a zis fiul: "Tata, am pacatuit impotriva Cerului si impotriva ta, nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau." Tatal catre slugile sale: "Aduceti degraba haina lui cea noua, si-l imbracati, si dati-i un inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui. Si aducand vitelul cel gras, il injunghiati, si mancand sa ne veselim. Caci fiul meu acesta mort a fost, si a inviat; pierdut a fost si s-a aflat."
Fiul cel mai mare era la ogor. Cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit muzica si jocuri.
A chemat pe unul din robi, si a inceput sa-l intrebe ce este.
Robul acela i-a raspuns: "Fratele tau a venit inapoi, si tatal tau a taiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a gasit iarasi sanatos si bine."
El s-a intaratat de manie, si nu voia sa intre in casa. Tatal sau a iesit afara, si l-a rugat sa intre.
Dar el, drept raspuns, a zis: "Iata, eu iti slujesc ca un rob de atatia ani, si niciodata nu ti-am calcat porunca; si mie niciodata nu mi-ai dat macar un ied sa ma veselesc cu prietenii mei; iar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu femeile desfranate, i-ai taiat vitelul cel ingrasat."
"Fiule - i-a zis tatal - tu intotdeauna esti cu mine, si tot ce am eu este al tau. Dar trebuie sa ne veselim si sa ne bucuram, pentru ca acest frate al tau era mort, si a inviat, era pierdut si a fost gasit."
Multumit de sine si mandru, fiul cel mare a ramas in afara usii casei tatalui.

Iertarea e regasirea unei averi instrainate.

- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun… Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…
Apoi, dupa o mica pauza adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- Aaa… incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!
Flacaul incaleca si pleca in goana… Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze… 
Morala: Aminteste-ti mereu cat de mare este valoarea ta, chiar daca multi din jur te ignora sau par sa nu-si dea seama cat esti de pretios.
Sursa:O bijuterie valoroasa si unica

Ai vrea sa imi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Daca ai timp, i-am raspuns.
Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce intrebari ai vrea sa imi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc sa fie din nou copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul, nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu nu stiu inca sa isi exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa il vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa ii ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna…

Sursa: de prin mail.

Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus:
-De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?
Iar Dumnezeu a raspuns:
-Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea? Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini.
Ingerul a fost uimit de cerinte.
-Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul.
-Ba n-o sa astept, a protestat Dumnezeu. Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi.
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia.

Read the rest of this entry »