Live life to the full

Deschid mess’ul … (p_j wants to add you…etc)…nu cunosc id’ul, nu adaug. Mai intai chestionarul, apoi mai vedem….

eu: ?
eu: hello
p_j: buna gagica
(hmmm…)
p_j: mi-ai trimis o intrebare pe fanbox si m-am gandit sa vad ce mai faci
eu: ???
eu: ce intrebare
eu: si care fanbox
p_j: daca m-am intalnit vreodata cu 2 persoane in acelasi timp
p_j: o prostie
(de cand m’o interesa sexul in grup? )
eu: ha?
eu: esti tu sigur ca  am trimis eu asa ceva?
eu: unde?
p_j: pe mailul meu
eu: care’i mailul tau
p_j: ai trimis de pe fanbox o intrebare
eu: nu sunt inregistrata pe fanbox ala…sau ce-o fi
p_j: tu esti parca plecata din tara din cate stiu eu
p_j: asa e?
eu:  cine esti?
p_j: cucu
eu: bau
p_j: m-ai uitat
p_j: offfffffffff
eu: id’ul tau nu’mi spune nimic
p_j: aduti aminte de mine
(induiosator)
p_j: poftim
(si-mi trimite poza)…….???? ……………………….

Read the rest of this entry »

Abia in dupa-amiaza asta am reusit sa recuperez cateva minute de somn, sau ma rog, de odihna a pleoapelor. Incercam eu sa fac pe viteaza stand cat mai departe de pat, deschideam site-uri dupa site-uri, da’ nu s-a putut. Testul sigur sa vad daca este somn sau altceva este o carte. Ma asez in pat, iau o carte care sunt sigura ca-mi face placere s-o citesc ( i-a revenit randul Alchimistului - P. Coelho) si daca reusesc sa citesc mai mult de o pagina sunt ok, si pot sta asa citind capitole intregi. Daca somnul e somn din ala adevarat cu mustati luuungi care-mi gadila ochii fara sa mi-i scoata atunci nici primul paragraf nu reusesc sa-l termin. Deci mai bine de o jumatate de ora ochii nu m-au deranjat, n-au fost deranjati si nu le-a pasat nici de Legenda Personala. Cand soarele s-a pitit de tot lasand loc noptii, pasarelele s-au dus la cuiburile lor, turturici n-am mai auzit hai sa deschid calculatorul. Am o obsesie giganta. Nu suport sa deschid altceva inainte de un explorer. Apoi messenger si restul. Nu cred ca m-am logat niciodata la Y!M inainte sa deschid un explorer. Mi se pare asa anapoda sa vad altceva in fatza lui. De firefox sau alt browser nici nu poate fi vorba, ca le utilizez numai in cazuri exceptionale. Asa…deschid explorer’ul, se incarca pagina de la google, deschid si messenger’ul, id’ul inca il mai stiu, parola n-am schimbat-o de ceva timp, ar trebui sa ma loghez. Astept putin… deschid si-un VLC intre timp ca era prea liniste…mess’ul pace! Zic eu catre mine…stai calma, o fi iar vorba de cine stie ce porturi inchise. Mai bine intru pe webmessenger (adica Y!M deschis intr-o pagina web, sa stii si tu) numai ca….nu mai stiam url’ul. ha ha ha. Normal ca incep sa caut pe google sa nu iau toate variantele la rand…pana se incarcau paginile alea zic sa intru si-n casa mea si cand colo… uite cum altii vin la mine cu aceeasi problema care o caut eu pe la altii. "messenger nu se conecteaza", "nu ma pot loga pe mess" si ma calmez. Nu are nimic mess’ul cu mine daca mai sunt si alte persoane care tzipa. Deci daca se intampla sa nu te poti loga imediat pe Y!M, lasa-l ca-si revine el cat faci tu altceva. Gasesc si url’ul cu pricina, dar nu mai era nevoie de el ca deja eram logata. Si uite tu cate baliverne am putut sa scriu. Si ce daca!

Din colectia de mesaje mass din messenger o noua achizitie. Sau pierdere, ma rog…
Draga John,
Nu mai pot continua aceasta relatie. Distanta dintre noi este prea mare. Trebuie sa recunosc ca deja te-am inselat de 2 ori de cand ai plecat si nu cred ca este corect pentru nici unul dintre noi. Imi pare rau. Te rog sa imi trimiti inapoi poza cu mine pe care ti-am trimis-o acum ceva vreme (voia sa vada daca s-a schimbat intre timp??). Cu dragoste, Becky.
Soldatul cu sentimentele ranite si ochii inlacrimati le-a cerut tuturor camarazilor sai orice fel de poze pe care le au cu iubite, surori sau foste iubite si amante. Pe langa poza cu Becky, John i-a trimis toate celelalte fotografii cu femei frumoase pe care le-a strans de la prietenii lui. In total erau 53 de fotografii alaturi de scrisoarea care spunea: "Draga Becky, imi pare rau dar nu-mi pot aminti cine naiba esti. Te rog sa-ti iei poza din teanc!"

Imi vine sa rad si mie cand scriu… Am fost provocata din nou, sau asta am simtit, cu…aerele de superioritate, din partea aceeasi persoane. As vrea sa stiu cati din cei care ma cunosc sau cu care vorbesc cred ca am aere de superioritate (sau de vedeta )si in ce constau acestea. Ce anume din modul meu de a vorbi arata asta? As fi vrut ca provocarea sa dureze 7 zile (cifra magica ) dar azi deja am oprit-o. Asa-zisa superioritate o vad cei care ma studiaza cu superficialitate sau carora nu le raspund ceea ce se asteapta ei. Care prefera sa faca afirmatii fara sa ceara explicatii, sau fara sa inteleaga pana si un simplu "OK"! Daca nu mai am incredere in toata lumea, daca pastrez o anumita distanta, sau m-am invatat mai mult sa ascult decat sa vorbesc astea sunt schimbari aparute in timp. Cum am mai zis, m-am adaptat si sunt singura responsabila pentru persoana care am devenit! Decat sa ma "calce altii in picioare" cand si cum vor mai bine sa creada ca am aere. Exista un scut, dar nu toata lumea il vede si loveste direct in el, normal ca asa par buricul pamantului. Nu conteaza cati oameni sunt in jurul meu, conteaza calitatea lor. Si atat timp cat sunt pietrele…restul e doar nisip. Asa cum apar dunele, tot asa dispar la prima adiere de vant. Nu stiu de ce ma las coplesita de fleacuri, sunt lucruri mai importante care ma nelinistesc. E bine sa mai calci pe cate-o mina si sa vezi ca nu te-a afectat! Bum, bum!