Live life to the full

LA MULTI ANI 2010!

UN AN MAI BUN DECAT TOTI ANII! MULTA SANATATE SI SPOR! MAI MULT CURAJ SI MAI PUTINA RANCHIUNA! MAI MULTA VOINTA SI CAT MAI PUTINE DEZAMAGIRI! MULTA, MULTA IUBIRE!!CELE RELE SA SE SPELE, CELE BUNE SA SE-ADUNE!

SI …HAI SUS DACA ESTI BENGOS!! ACUM E VREMEA TA!

LA MULTI ANI!!!

!! LIVE LIFE TO THE FULL !!

Sper ca Mos Craciun va adus ceea ce v-ati dorit!

La Multi Ani!

Ei bine, asa cum am zis acum cateva zile, voiam sa demisionez. Nu mi-era greu. Asa ca am scris demisia, sa fie totul pregatit, sa nu mai am timp sa ma razgandesc. Numai ca lucrurile nu au iesit asa cum am stabilit…adica…

Am ajuns la serviciu, am fumat tigara dupa tigara, incercam sa ma concentrez la ceea ce aveam de facut in ziua respectiva si asteptam cu nerabdare sa vina sefu. Iata ca a venit. Ma intreaba ca de obicei, daca au fost ceva probleme, i-am raspuns si ii spun sa astepte putin. Caut cu mainile tremurande printre hartii, demisia mea. Sefu intreaba…”am primit ceva”? “Da…demisia mea” - si i-o inmanez. Incearca sa citeasca cu atentie, vrea sa-i dezvolt motivul “personal”…de parca nu ar fi stiut… Ii spun ca nu sunt dispusa sa mai lucrez in conditiile alea, ca nu suport barfele si nu as mai putea colabora nici macar o zi cu seful meu direct. Urmeaza reactia lui…. imi rupe demisia. Sincer nu ma gandisem ca s-ar putea intampla una ca asta, atat de pornita eram. I-am zis ca am luat o decizie si ca, daca doreste, mai pot scrie inca 10 demisii.  Mi-a spus ca nu eu sunt cea care trebuie sa plec. Dupa nici o ora biroul alaturat era gol.

Nu vreau sa exprim “starea de dupa…” Atat spun… a fost ca dupa razboi. Poate ca in alte conditii as fi avut mustrari de constiinta, dar cand stiu ca de acolo s-a inceput totul, cand nu a fost in stare sa-si controleze cuvintele, crezand ca daca ma denigreaza, cineva ii va ridica statuie, atunci….ce regrete as putea avea….. Si totusi nu am decis daca voi ramane in continuare acolo.

Cert este ca zilele astea am recuperat toate noptile nedormite. M-am linistit. Pot gandi din nou limpede si cel mai important este ca am reusit si de data asta sa-mi inving teama. Nu voi sti niciodata sa trec tacit peste o problema.

Acum…am de invatat.

Cat poate limpezi mintea un dush fierbinte. Probabil multa lume alege dushul rece pentru a-si putea limpezi gandurile. Ce ma intereseaza de lume…?
Pentru mine e benefica intotdeauna o baie fierbinte:  cand sunt nervoasa sau obosita, bucuroasa, trista…indiferent de starea mea.  Ce ma intereseaza de lume… asta este o intrebare buna… pentru ca, tinand cont de ceea ce urmeaza sa fac, s-ar putea intelege ca de fapt ‘gura lumii’ este cea care ma face sa iau anumite decizii. Dar lucrurile stau in felul urmator. Nu voi lasa pe nimeni niciodata sa-mi faca rau. Si mai afirm cu indarjire ca niciodata nu mi-am propus sa fac rau cuiva. Oamenii isi fac rau singuri si incearca sa arunce pisica in gradina altuia.SCOPUL meu este altul – si anume sa-mi vad de treaba si de viata mea nu de a altora si intr-adevar pentru asta lupt pana in panzele albe.
Nu-mi doresc in jurul meu oameni care sa nu aiba curajul sa ma priveasca in ochi atunci cand vorbesc si nici nu-mi doresc sa traiesc intr-un mediu…….. (nu gasesc acum cuvantul potrivit).
Nu vreau sa povestesc mai mult decat necesar si nici NU scot povesti pe seama altora.

Cine oare se cunoaste atat de bine pe el insusi incat sa-si doreasca sa cunoasca si pe altcineva?

Cred ca misterul este benefic. Si mai cred ca atunci cand ai deschis gura sa spui un cuvant, sa fii in stare sa ti-l asumi in intregime, nu pentru altii, ci pentru tine, deoarece, daca nu ai aflat, fiecare trebuie sa-si plateasca propriile datorii. Oare nu te-ai saturat de atatea credite? Oare nu te-ai gandit ca va veni si ziua cand nu le vei mai putea plati? Nu te-ai gandit ca o placere de moment nu aduce satisfactii pe termen lung? Nu….nu te-ai gandit….pentru ca-ti lipseste instrumentul principal: MINTEA.

M-am hotarat. Viata mea este numai a mea. Nu ai loc aici daca nu stii sa-l castigi. Iar daca l-ai castigat, nu considera ca iti apartine. Niciodata nu se stie…..

Acum, eu stiu. Cel mai bine e sa merg mai departe. Dar nu aici. Nimeni nu ma poate limita vreodata. Si tin capul tot sus, pentru ca nu a aparut sabia in fatza caruia sa-l aplec.

Problemele serioase se trateaza cu seriozitate, nu lua in gluma ceea ce eu spun in serios. Nu crede ca daca va trece timpul, voi uita si voi trece peste. NEVER! Prefer sa ma desprind de mediul care nu mi-e prielnic, decat sa intru in hora cu un zambet tembel pana la urechi, ca si cum nimic nu s-a intamplat.

Rezultatul este simplu: imi dau demisia. Am curajul sa fac asta in mijlocul crizei. Eu nu am credite. Nu m-am bazat niciodata pe relatii si nu o voi face nici in continuare. Pentru mine nu e tarziu sa o iau de la capat, dimpotriva consider ca acum e momentul potrivit, de nu…as fi lungit-o asa la nesfarsit din diferite motive – (obisnuinta, teama de a incepe ceva nou). Consider ca am mai facut un pas. Am invatat o alta meserie - mi-a placut si am tratat-o cu seriozitate pana in ultima clipa. Dar sunt si oameni care nu numai ca nu sfintesc locul ci vor sa-l transforme in mocirla. Si daca azi lasi pe unul din mila, pe altul ca ti-i prieten si pe altul cine mai stie din ce motive, vei ajunge sa traiesti in aceeasi mocirla fara sa-ti dai seama, macar. Eu plec. Sunt atat de inversunata incat in acest moment nu-mi apare niciun regret.

Acum, dupa o baie buna, urmeaza un somn bun.