Live life to the full

Si jocul merge mai departe…imi place cerul - senin sau plin de nori, linistit sau intunecat, nu m-as satura niciodata privindu-l in imensitatea lui. Imi place marea, limpede sau cu valuri jucause, cu fluxul si refluxul ei. Imi place albastru! De la cel pal, plapand pana la albastru intens. In albastru ma pierd, tot in el ma regasesc. Iar ziua de azi e albastra! Mai conteaza ca este culoarea cea mai adanca, ca linisteste…ca este culoarea pacii, a protectiei si a dragostei sincere?!? Nu, nu mai conteaza…eu vreau albastru!

Nu este tocmai potrivita trecerea de la albul de ieri la negrul de azi. Cu toate ca ambele "culori" sunt perfecte impreuna, negrul este o culoare controversata. Este un amestec intre autoritate, putere, disperare, rautate, prudenta, intelepciune sau depresie, despartire si doliu.
De cele mai multe ori negrul este asociat intunecimii primordiale. Prin negru totul devine un nimic fara alternative, un nimic mort, o tacere vesnica. Cate n-ar mai fi de spus despre negru si cate poate exprima. Sau nu exprima nimic si ramane ceea ce este - NEGRU.

"Plecand spre drum
A vietii soarta sa-ajungi in capatul mai bun,
Mergand prin stancile ce-ti tin cararea,
Umplandu-ti sufletul si inima si starea,
Lasand in urma,
Un munte-a amintirei umbra,
A sufletului rana,
Ce-apare si dispare ca o iarna,
Dar ce ramane-n tine pe vecie,
Pana cand sufletul n-o sa mai fie.
  Si astfel, ajungi sa vezi si zarea,
  Vezi cerul, unindu-se cu marea,
  Si astfel,ajungi si tu o umbra,
  O pata-n sufletul celor ce-ti sunt in urma."
Drumul negru - Antonov Catalin

Cat pe ce sa treaca ziua si sa uit sa-i atribui o culoare. Din tot pastelul am ales culoarea cea mai simpla - ALB (de fapt e o neculoare). Ce poate fi mai curat decat albul pur?! Ce alta culoare poate reprezenta puritatea, bucuria, noutatea, inocenta?..Cu albul trebuie sa fii cel mai atent…o data murdarit, patat, cu greu il mai poti aduce la starea initiala. Ce mai este alb in jurul nostru? Zapada abia asternuta, sufletul copiilor… pacat ca nu sunt pentru totdeauna. Nimic nu e vesnic…dar cat e, ne poate incanta, ne poate lumina sufletul…ne poate aduce o clipa de liniste si de bucurie.

"As vrea cu tine sa ma duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Cand gheata marii clare se desparte
In blocuri plutitoare de cristal.
Desfasurand culorile-i spectrale,
S-ar inalta deasupra noastra ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpura, de aur si smarald.
Banchiza alba ne-ar asterne-n fata
Covoare de omat imaculat.
Si-n adapostul mic, scobit in gheata,
Am arde-un foc de spirt denaturat.
Din larga-mparatie de zapada,
S-ar aduna fantasticul norod
Al noptilor polare, sa ne vada:
Ursi albi, de vata foce mari, de glod…
Iar cand natura-n soare nou invie
Si cand vazduhul nu mai e opac,
Intr-un bazin de sticla argintie
Ar licari oglinda unui lac.

Acolo-n apa-i calma si albastra
M-as duce-n zori de ziua sa ma scald
Si cat ar fi de frig, iubirea noastra
M-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald!"
VIS ALB - Otilia Cazimir

Ceva timp in urma, nu puteam sa dorm si am inceput sa ma joc cu oitzele. Nu sa le numar, ci sa le colorez. M-am ales cu doua lucruri: o altfel de turma si un somn linistit. Asa mi-a venit si acum ideea culorilor - daca am reusit sa colorez oitzele, nu as putea colora si viata? Dupa starea de zilele astea cel mai potrivit mi se pare un pastel de culori. Totul incepe cu haos…