Live life to the full

sshhhttttttt

De cateva zile cand stau in fatza calculatorului cel mai des dau click’uri aiurea. Inainte mai imi placea sa citesc cate ceva, sa ma mai uit la cate un filmulet, acum…nimic si nimic. Nici macar nu stiu unde ma uit. Mai raman pierduta la cate un film (pe care reusesc sa-l iau dupa cine stie cate zile), cu o tigara aprinsa fara sa am habar cand se termina si de ce mai aprind inca una cand ma doare in gat, da’ lasa ca nu e asta problema. Problema e ca nu stiu ce sa fac. Uneori incerc sa stau departe de calculator, dar cred ca m-am obisnuit in locul asta. Sa-mi obosesc ochii pana la miezul noptii, sa-mi tocesc creierul cu mii de ganduri si sa ma bag in pat cu dureri de spate si de cap. Nu vreau sa vad pe nimeni, nu am chef sa vorbesc si nici sa ascult povestile altora si sunt destul de irascibila. Ma enerveaza ca am starile astea si ca nu stiu cum sa "scap" de ele. N-are rost……
Nu vreau sa ma mai amagesc ca e totul ok sau ca e pe cale sa fie, cand tot e ravasit.
Hiiii!!!! Ce de praf!

Stiu ca sunt Floriile, pentru mine sarbatorile aici isi schimba semnificatia, deci o sa fie o zi ca toate celelalte, poate doar o sa vreau sa fiu si mai singura decat de obicei si sa incerc sa-mi umplu timpul sa nu simt cand trece. Nu, nu vreau sa tai elanul la nimeni si multumesc tuturor pentru urari. Si…LA MULTI ANI celor care-si serbeaza ziua numelui azi.

In sfarsit mai primesc si vesti bune. Una, nu mai multe( ce-i mult strica si tot dintr-o data nu pot duce). Si asta referitoare la calculatorul cu diabet. Le-a trebuit mai bine de o luna sa-si dea seama ca se pot recupera datele din el. Culmea e ca acum o saptamana au spus ca e terminat tot, apoi sa-l faca sa functioneze normal. S-au mai desteptat si ei. In rest, ce sa mai zic…sunt prin zona crepusculara cu zeci de idei, cu intrebari fara raspuns si un stres mare care nu-mi da pace - vremea. Si unul mai micut - timpul. Poate o sa scap vreodata de invalmaseala asta. Acum, nu-mi e aminte de nimic.

Nu am chef azi - Vama Veche

…….nici maine.
P.S. Am lapte in frigider

M-am trezit buimaca si somnul mi-a fost invadat de pietre, picaturi, stele si universuri. Daca as reusi sa dau voce tuturor gandurilor cred ca nu m-as mai opri din scris. De multe ori gandul imi zboara la materie, la infinitatea de particule care ma inconjoara. La materia care se imprastie si care reuseste sa se reintregeasca cine stie pe unde pentru a alcatui un alt corp. Poate cu aceeasi forma sau total diferit. Intr-o incercare disperata de a evada dintr-un univers imbacsit pentru a-si crea propriul univers. Pietrele, picaturile, stelele si universul se transforma. Pot disparea pentru a se renaste sau pentru a da nastere la altceva. Pot fi personificate, dar oare au viata? 
Un alt cuvant si nu mai inteleg nimic. Vine furtuna.