Live life to the full

Ehei, bietul meu blog cu pagini prafuite…

E greu sa leg doua cuvinte laolalta dupa atat amar de vreme.

Pornind cu aceste titlu intelept, se subantelege de ce nu mai mi-au mers degetele pe tastatura. Nu s-a subanteles? sa fiu mai clara… nu am scris pentru ca am citit…am invatat sa descopar vorbele altora. Si cata insemnatate pot avea cuvintele mele banale in fata marilor scriitori si a operelor lor atat de frumos create…. Ce mi-as putea spune mie atat de important incat sa doresc sa recitesc mai tarziu?……

Mi-as putea spune de exemplu ca …… fac o mica pauza sa-mi improspatez memoria …cand am scris ultima data?!?!?!? oho… prin iulie… bun ….. de atunci am fost cuminte in general :)) Nu am sarit gardul desi imi plac pantalonii aia ai mei gauriti in genunchi :)))

Am fost in vacanta, dar am muncit mai mult la serviciu. Am exagerat uneori cu jocul la calculator. Am inceput din nou cursurile si-mi place. Imi place sa vad profesorii cum se straduie sa ne explice cate ceva si cum incearca sa ne capteze atentia. Imi place sa iau notite din toata vorbaria si sa sper ca-mi vor folosi mai tarziu. Imi place ca nu am de-a face cu numere si implicit cu calcule.

Totusi ceva ma blocheaza sa scriu. Am mai spus asta,dar e ciudat pentru mine sa incep o fraza de mai multe ori, sa o reformulez, ca in final sa renunt la ea de tot.   Sa incerc sa spun ceva fara sens? Hm…la asta cred ca m-as pricepe mai bine. Dar…cred ca ar fi mai interesant daca as incerca sa fiu spontana. Sa spun lucrurilor pe nume asa cum fac de obicei si sa nu mai astept sa treaca lunile, pentru ca de fapt timpul ma blocheaza. Timpul sterge, ma face sa uit si sa ignor ceea ce la un moment dat a contat cu adevarat.

Dar, ce se intampla acum?

E frig, dar praful nu a inghetat. Sunt alergica la praf. Abia astept sa se termine curatenia si sa pot respira din nou aer curat.

E noapte. M-am plictisit sa ma joc, nu ma pot concentra sa citesc, nu mi-e aminte de nimic. E noaptea de Halloween. Asa am gasit si explicatia. Nu mi-am pregatit nici costum, nici bostan…. oare am facut vreodata asa ceva? Da, in copilarie mai imi scobea tataia cate un bostan, il cresta si punea o lumanare inauntru. Ma intalneam cu alti copii si ne speriam unii pe altii. Nu-mi aduc aminte de costume speciale pentru Halloween, dar nici nu regret ca nu am avut. Ce fac de Halloween? Scriu. Cel putin aici nu ma sperie nimeni asa cum mi s-a intamplat in Italia cand nebunii de copii sunau la usa si nu se mai opreau din alergat si tipat pe strazi toata noaptea. E liniste si imi place.

Nu sta in felul meu sa ma apuc de scris despre cu totul altceva, fara sa spun ce-a fost cu s-a terminat ala. Simplu. Voiam sa renunt la blog. Nu la a scrie ci la a scrie pe blogul asta. Si eram pornita rau. Pentru ca aveam retineri. Pentru ca nu ma simt tocmai in largul meu cand imi impun sa scriu cu jumatati de masura, ca nu cumva sa deranjeze pe cineva sau … ca intr-o buna zi sa ma trezesc cu un mesaj de genu "site indisponibil" si asta pentru faptul ca, daca peretii nu au urechi au altii motive sa le aplice. Macar pentru decor.

Dar mi-am spus: Ia stai MAI FATO si gandeste-te care-i problema reala de fapt? Poate incerca cine o vrea sa pune urechi, asa, de dragul de-a face ceva, fara ca macar sa tina cont ca acei pereti nu mai exista. Unii au un fixism  al lor si nu-i poti scoate din asta nici cu macaraua. Mai ales cei care sunt porniti pe a face rau sau care s-au obisnuit sa scormoneasca in rahat. Problema lor.

Ideea e ca scriu in continuare. AICI. Si usurel voi incerca sa scap de retineri.

Am avut probleme si cu scrantita de galerie foto care nu stia decat sa dea erori. No…s-a rezolvat si asta cu un redirect, dar aveti putintica rabdare pana m-o apuca cheful sa arat ceva.

“Asa ca…te rog, da-mi un sfat despre cum m-as putea apuca iar de fumat” … - Asa suna ultima fraza din comentariul lui “a” referitor la acelasi verb tampit care a ajuns sa ma terorizeze - ” A FUMA”.

De ce sa dau sfaturi in ceea ce priveste fumatul? Pro sau contra, indiferent cum ar fi. Si cate campanii nu sunt impotriva fumatului si cati oameni nu stau cu tigara in gura privind-o galesh pe Mihaela Radulescu in bikineii ei rosii parca facandu-i in ciuda spunand: “Uite ca pot fuma si ma uit si la tine in acelasi timp. Si daca as fi nefumator tot cu privitul tau as ramane ca nu am sanse sa ajung in patul tau.”

Se poate apuca de fumat in turma - gen -  la liceu fumeaza 2-3 prietene si fumez si eu (nu e cazul meu), poate sunt mai interesanta - dar nu se poate lasa de fumat la fel. Poti sa asculti teorii impotriva fumatului de zeci de ori pe zi si sa nu ai niciun stres…ba dimpotriva te apuca stresul ca nu poti sau la ambitie nu vrei sa renunti si fumezi si mai tare ( asa cum o sa fumez si eu imediat)… iti poti incuraja partenerul sa renuntati in acelasi timp…nimic nu tine.

Iar tu “a” pentru ce sa te apuci iar de fumat? Tigara de dupa?…sunt atatea lucruri placute pe care le poti face dupa o patida de sex/ dragoste incat tigara devine nesemnificativa. Vinul, femeia/ barbatul, muzica…toate sunt la fel cu sau fara tigari.

Cert este ca nu o sa fiu niciodata PRO tigari si sustin cu tarie ideea ca cel mai bine e sa nu apuci sa fumezi, iar daca ai reusit sa renunti nu te mai gandi sa te reapuci de un viciu tampit. Intr-adevar oprirea, brusca sau lenta, este o suferinta provocata, nu atat corpului cat creierului dar pentru mine este o lupta pe care imi doresc sa o castig………. mai devreme sau mai tarziu.

Am terminat temele la relatii publice. Relativ. Trebuie sa le aranjez. S-a inventat stick’ul, deci le voi finaliza la serviciu…daca nu maine seara acasa. Important e ca am toate informatiile.

Mai mi-au ramas 4 ore de somn.

Am zis mai devreme ca nu mai fumez o tigara, dar o jumatate tot am fumat. Asta e…sunt slaba…pe jumatate

Noapte buna.