Live life to the full

Oare de cat timp n-am mai stat la ora asta in fatza calculatorului? Oare de cat timp nu am mai aruncat asa, macar in fuga mare cate un cuvintel pe aici? Oare a observat cineva ca pagina e aceeasi de cateva luni? Eu..da! Sincer imi era dor de partea asta din mine. Imi era dor de-o Florina virtuala. Mi-a trebuit ceva timp sa schimb peisajul…adica, gata, iarba nu mai e chiar asa verde, a venit toamna. De nu stiu cate ori, in timp ce fumam linistita, imi fugeau idei prin cap, deschideam frumusel blogul (m-am convins ca asta-i blog: un site web al carui continut poate fi asemanat cu un jurnal personal, al carui nume provine de la termenul „web log”), ramaneam gura-casca vreo cateva minute, cautam nici eu nu stiu ce, as fi vrut ca toate cuvintele sa se scrie singure ca nu eram “pregatita” sa leg o fraza. De ce sa nu fiu pregatita? Pentru ca am tacut…pentru ca am spus printre picaturi ce fac, ce simt si la ce visez. Pentru ca eu nu sunt niciodata eu. Pentru ca “o unda de mister da mereu bine” - remember? Si tot de nepregatire tine si suita de schimbari din viata mea. Nu a fost chiar asa usor sa schimb decor, scena, actori s.a.m.d. de la A la Z. Nu ma vait, dimpotriva! Oare cate s-au schimbat intr-un sfert de secol? o-oho! Ce conteaza….ce bine ca sunt si ca…m-am nascut de ziua mea!  

M-am nascut de ziua mea - Pavel Stratan

Nu mai dispar ci incep sa (re)apar.

Nu, n-am dormit pana acum. Am preferat sa nu ma exteriorizez. Sa ma inchid intr-un soi de carapace si sa protejez de toate nelinistele mele. Poate am gresit. De fapt mi-a intrat in obisnuinta sa gresesc, sau si mai si, sa-mi asum si vina care nu-mi apartine. Si ma judec eu asa cum trebuie, nu am nevoie de alte verdicte.

Iar tu, daca nu stii cum sunt florile si te pricepi doar la combinatiile de culori si la mirosuri ieftine, stai departe de ea. Nu ai inteles ca e deosebita? Ai vrea sa-ti folosesti acul, asa cum ai incercat si ieri dar uite ca nu-l mai ai. Esti dezarmata. Te-ai bazat pe acel amarat de ac si ti-a ramas doar bazaitul continuu si fara rost. Ai si uitat cum miros florile. Normal, esti ocupata sa bazai. Cu cealalta nu ti-a mers, ca si-a strans petalele cand a auzit ca te apropii…si din floare in floare ai ajuns si la ea. Ai vazut ca a ramas deschisa, te accepta asa cum esti si nu rade de tine ca nu mai ai ac si tu tocmai pe ea ai vrea s-o ataci bazaindu-i verzi si uscate, poate-poate s-o ofili. Cum poti crede asa ceva? Vara abia a inceput si nu o sa-si inchida petalele din cauza ta. Soarele o incalzeste necontenit si nimic altceva nu o intereseaza. Tu nu poti intelege..atunci bazaie in continuare, ea oricum nu te mai aude. Si nu o sa te auda nici toamna, nici iarna, nici primavara. Niciodata. Poate iti vei da seama singura ca e timpul sa te opresti si sa crezi in flori.

P. S. Sunt multe albine si toate bazaie, dar soarele e doar unu.

Albinuta - Voltaj

Si-s racita si-s racita si mi-e casa ne-ngrijita, si mi-s rufele la ploaie si copiii(???) cer mancare.

Abia acum am pus punct pauzei.

Mult… putin… departe… aproape. Imi place pauza si-mi place sa tac. As vrea sa fac un ghem din toate gandurile si sa-l arunc in mare. Si toate gandurile duc in acelasi punct. Acolo unde nu e nici apus, nici rasarit. Unde nu e nici zi, nici noapte. Unde e o lume noua. Mai greu e dupa pauza. Sa incep de undeva…dar ce..e regula? neah, am alibi!

E mai frumos sa scriu cand am febra, nasul si urechile infundate si toate astea venite dintr-o data. Nu am chef aziiiiiiiiii….dar zilele astea trebuie sa am ca sunt ultimile in Italia. Revin, dupa ce dorm. Night.

Chiar nimic. Pentru ca in spatele lui e totul. Nu te obosi sa (mai) citesti, nu se intelege nimic.