Live life to the full

Ei bine…acum cateva zile…ploua….ploua torential….am coborat la sala si mi-a venit un chef nebun sa scriu….sa cotrobai prin mailurile mele si tot asa….pana la urma…..am reusit eu sa scriu ceva care se potrivea de minune cu starea mea de spirit de atunci. Am postat frumos…dar…surpriza….s-a dereglat asezarea site-ului in pagina…toate apareau aiurea. Astea se intampla cam pe 1 iunie…iar inspiratia venise dintr-o fila de jurnal de acum un an cam in aceeasi perioada. Acum o sa reincerc sa postez acelasi lucru….sa vedem daca merge….de plictiseala si de caldura….

Dupa ceva timp, cand am regasit postul pierdut:
Am zis eu ca nu mai scriu de la sala dar ploua…. Se aude sau trebuie sa tip…PLOUA!
Nu am rezistat sa stau in casa si am coborat la sala. E prima data aici si cred si ultima… cel putin sper.
Ma uitam prin mail si am gasit..s-o numesc o pagina din jurnal de acum un an cam in aceeasi perioada. De fapt i-am si pus titlul 31-01 iunie.
Iar maine e din nou ZIUA COPILULUI. Si ma gandeam….oare am crescut cu un an sau am ramas aceeasi? De fapt multe …mult prea multe s-au  schimbat intr-un an …sau si mai putin, daca stau bine sa ma gandesc…cam 6 luni. Dar eu m-am schimbat? putin… da…sunt convinsa….dar oricum esentialul ramane acelasi….FOR EVER!
“Nici nu stiu ce sa mai zic….nici nu stiu ce sa fac…habar nu am
ce se  intampla cu mine. Astept…atata tot. Astept sa treaca timpul sa vad ce-o sa mai fie. Nu realizez in ce sunt bagata..nici nu stiu care sunt limitele relatiei noastre sau daca mai dureaza. Acum, cand sunt cu el nu stiu daca comportamentul nostru e numai de aparenta sau este cel natural. Nu stiu ce e in mintea noastra, de fapt nu stiu ce e in mintea mea…asa ca e si mai dificil sa stiu ce e in mintea lui. Tratez viata cu prea multa indiferenta in momentul asta…iar pt mine nu cred ca e bine, nu ma caracterizeaza. Oare asa de repede sa dispara iubirea? nu as vrea sa fie inlocuita cu ura. Nici nu stiu ce vreau. Am stiut vreodata ce vreau? Cum am avut pretentia pana acum sa dau sfaturi altor persoane iar acum eu nu pot sa ma ajut pe mine? Cum de pana acum vreo 2 ani eram mai mare decat ar fi trebuit sa fiu iar acum sunt din ce in ce mai copil? Sa fie oare astazi si ziua mea? ziua mea de copilarie? Cate zile am avut pana acum cand mi-as fi dorit sa fiu copil si nu am realizat? In ce moment mi-am pierdut cu adevarat copilaria? Sau nu am pierdut-o?
De ce am cerut de la viata mai mult decat am putut oferi…sau mai mult decat am sperat ca o sa primesc? cum am putut sa ma agat de un firicel si sa-l lungesc atat…si cu atatea noduri…offf… mai bine dorm linistita…si ce-mi doresc….imi doresc sa vina ziua cand inima mea o sa fie curata…mintea limpede si macar pentru un timp drumul meu sa fie lin. Sa pornesc pe un drum unic…drumul meu care se modeleaza o data cu mine.”
        La multi ani tuturor copiilor…. la multi ani si tie… la
multi ani si mie!