Live life to the full

Ploile din nori. Ceatza din ploi. Raza din ceatza. Umbra din raza. Soare din umbra. Caldura din soare. Viata din caldura. Inima din viata. Lacrimi din inima. Ploi din lacrimi spre un soare peste acelasi infinit de nori.

Aproape liniste - Nicu Alifantis

Norii-s de-argint si zboara departe
Ceru-i inalt, taiat in clestar
Noaptea-i o perdea
Si-n fereastra mea
Doar umbre, care-ncet dispar.
Cand nu esti aici mi-e camera goala
E timpul lenes, mult prea lung
Deloc nu mi-e somn, si-n loc sa adorm
Incerc cu gandul sa te-ajung.
Se insenineaza cerul, departe
Ceata dispare rupta in fasii
Strazile-s pustii
Daca tu, tu nu vii
Degeaba-ncepe, incepe o noua zi…
Nu te-ndeparta, nu ma mai lasa
Singur sa te-astept
Nu te razgandi, nu ma ocoli,
Nu mai fugi.
Si-i liniste iar, prea aproape de mine
Prea triste visele imi sunt
De ce nu esti aici, sa-ti pot vorbi, sa-mi poti vorbi
S-apropii cerul de pamant.
Si e liniste iar, prea aproape de mine
De ce n-auzi chemarea mea?
Te strig mereu, te strig in gand
Si inima mea ca un ceas batand.
Se insenineaza cerul departe
Ceata dispare rupta in fasii
Strazile-s pustii
Daca tu, tu nu vii
Degeaba incepe, incepe o noua zi…

S-a terminat vacanta…sunt racita si chiar nu-mi e aminte de stat la povesti, dar imi revin eu, asa ca stai pe aproape. Nu se stie ce surprize aduce noul an. Maine fac cale-ntoarsa in Italia. Cu tot frigul de afara si ce-o mai fi prin tara sper sa ajung saptamana asta. Puzzle’ul e aproape complet, mai lipseste o piesa. Hai, ca nu e greu…ai ghicit? Daca da, aseaz-o la locul ei; daca nu, cauta variante, tot la aceeasi pozitie vei ajunge, timp este destul, clepsidra sta inca nemiscata. Good luck!

Ce bine ar fi sa pot explica in cuvinte ce simt…ce bine ar fi sa fiu rationala mereu.
Cum pot ‘desface’ amestecul de nerabdare, teama, bucurie, tristete, certitudine, incertitudine si multe altele. Ai raspunde simplu…"esti indragostita". Am fost indragostita, am pus iubirea mai presus de orice. Am dat totul, dar poate nu e de ajuns, sau acel TOT nu reprezinta un TOT pentru oricine. Am cerut TOT dar am ramas cu o mare goala, fara pestisori aurii, fara ciripitul zglobiu al pescarusilor, fara un ocean in care sa se reverse. Cum as putea spune ca iubesc ceva nematerial…un vis…un inger pazitor…ceva ce face parte din mine. Nu stiam ca pot avea ceva fara sa caut, sau fara sa cer. E nebunie? Poate ar fi fost mai bine sa tac, dar de ce sa-mi pun eu diguri? Am spus mereu ca aici ma pot "descarca" fara teama de a fi judecata, sau inteleasa gresit. Asa cum acum ma simt bine sa citesc ce am scris cu luni de zile in urma, sa vad dincolo de cuvinte, pentru ca nu intotdeauna am spus lucrurilor pe nume, dar citindu-le stiu exact ce am simtit in anumite momente, pot face la fel in continuare. Ma pot cufunda in vis fara a-mi fi teama ca ma voi trezi intr-o buna zi in aceeasi intersectie fara indicatoare. Am inceput deja sa merg, si ca in primii ani de viata, cand am pasit prima data mi-e teama ca nu o sa reusesc. Mi-e teama ca nu ar fi drumul potrivit…dar tot inainte, niciodata inapoi. Mi-ar fi placut sa am palarie vilet (sau hai, macar roz) sa se vada ca intr-adevar ma simt altfel. Ca este meritul meu, al oamenilor, al trecutului, al sortii sau al stelelor (grazie Fox), nu am de unde sa stiu. De ce sa caut explicatii la ceva atat de placut? Si mai am ceva de spus… CRED IN MOS CRACIUN!
"Sunt o stea de pe cer, o stea ce straluce
Si vrea sa atinga buza ta dulce.
In fiecare seara te privesc de sus,
In fiecare seara, gandul ti-e tot dus.
Sunt un om pe pamant ce adora o stea;
Sunt un om pe pamant ce vrea sa fie ca ea.
Fii steaua mea mereu, vegheaza peste mine
Fii steaua mea mereu, as vrea sa fiu ca tine.
Coboara langa mine, steaua mea frumoasa
Coboara langa mine si lumea ta o lasa."
(blow)

Am vrut sa fiu in rand cu lumea sa pot sa fac ce fac si altii si am privit la cei mai tineri si am zambit cu-ngaduinta… Si am privit la cei in varsta si am ramas in contemplare… Si m-am privit apoi pe mine si am inteles ca lumea e in rand cu mine, ca locul meu este acolo, ca tot ce pare astazi firesc maine va fi desuet, dar eu raman ceea ce sunt.