Live life to the full

Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.
Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscovana, desigur,
o varza impartita la un steag
fac un porc,
un cal fara un tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal…
Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi…
Pieri din mintea mea !
Revino-mi in inima !
(Alta matematica - N. Stanescu)

Noi ce stim? Stim date exacte, stim numere prime, relative…infinite…stim data nasterii, daca nu o cautam in certificatul de nastere (poate fi greu de descifrat din CNP), stim animalele din cartile de colorat, cand ne distram colorand capra in verde si vacii ii puneam cap de hipopotam. Poate stim prin ce oras trece Jiul sau poate ne pierdem pe harta. Poate stim unde e Roma, sau ne-ar placea sa fie in Spania si o mutam acolo. Sau daca ar suna mai frumos versurile din Alta matematica daca ar fi scrise de Eminescu i le atribuim lui…ca doar tot un poet e si el.
Deci ce stim? Nimic!
P.S. Butonul are aceeasi functie, pauza nu s-a terminat…refresh’ul intarzie sa apara. Asa ca…PAUZA!

Cautarea chinuitoare a unui ideal de neatins este un lucru cumplit; dar, daca realizarea lui ar fi posibila, ar fi si mai cumplit: ar insemna sfarsitul. Speram intruna: speranta este marea cursa si marea salvare a fiintei noastre. In adancul sufletului nostru, noi stim ca niciodata nu vom ajunge la capat, niciodata nu vom realiza desavarsirea. Iata de ce un lucru de o frumusete exceptionala, in Arta sau Natura, ne aduce -fara voie- lacrimi in ochi. In acea clipa, aproape ca vedem acea frumusete de neatins si intelegem ca este, pentru vecie, in afara stapanirii noastre.

Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui.
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre mari. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Nisipul a umplut spatiul ramas liber.
“Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca asa este si viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante : familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza : slujba, casa, masina. Nisipul reprezinta lucrurie mici, care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra : daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti ajunge niciodata la lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la serviciu, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duc eti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.”