Live life to the full

Da, dragul meu (blog) am inceput cursurile. Nu azi, dar stii cum sunt eu mai mototoala cand e vorba sa scriu despre ce mi se intampla. Trebuie sa adun gandurile, le analizez, le selectez, vad ce intra in sticluta, ce spun oamenilor, ce pastrez pentru mine si cate putin din fiecare idee ajunge aici. Adica o mica parte, dar esentiala. Asa, sa nu cumva sa te superi si sa-mi amesteci literele. Chiar…cum ar fi sa o ia blogul razna si sa apara un scris indescifrabil. Ei… cine ar crede…normal toata lumea ar zice ca-s eu nebuna, zau asa.
Sa revin la cursuri. Nu am avut decat doua semestrul asta, tinand cont de faptul ca sunt la ID si bineinteles ca nu am lipsit, doar stii cat sunt de sarguincioasa. Gata..mai scurtez putin coada. Nu tine de sarguinta, dar acum pune-te si tu in locul meu… sa fii intr-un oras nou, cand abia daca stii sa ajungi la facultate fara sa te ratacesti si ghidandu-te numai dupa repere, ca numele strazilor e greu sa le inveti cu una cu doua; apoi, sa-ti fi ales un profil din stiinte umaniste de care sa nu ai habar, avand de-a face pana acum doar cu mate, conta, economie, etc; sa nu stii pe nimeni - si aici nu ma refer la cadrul profesoral ci la colegi…noroc ca am nimerit sala. Una peste alta…imi place, asa ca prima impresie.
Stii bine, ti-am mai spus, ca de data asta proiectele pe care le incep le duc la bun sfarsit, indiferent de dificultatile ce ma asteapta, daca am norocul de conditii favorabile si liniste cu atat mai bine, daca nu, stai linistit, voi ajunge la rezultatul dorit - prin foc, prin spangi, prin mii de baionete!
Acum mai bine public ce am scris, voi adauga mai tarziu, daca mai am ce… :)  ma doare spatele si-mi creeaza o asa indispozitie incat imi pierd ideile. Si cred ca indispozitia e si din cauza stomacului care cere de mancare. 

Ehe…a trecut 1 anisor de cand am scris un post ce-l dedicam unui vis… un an de cand visele au inceput sa prinda contur. Altfel de vise…vise ce nu stiam ca le pot crea sau ca pot aparea pur si simplu. Si sincer nici nu ma asteptam vreodata sa ma las purtata de un simplu vis…de un joc cu regulile lui.

O saptamana intreaga am stat acasa, foarte mult timp l-am petrecut in fatza calculatorului si nu am vrut sa scriu nimic. In semn de protest. Protestez in fatza nesigurantei, a deciziilor ce trebuie sa le iau si care imi vor schimba viata. Protestez si-n fatza ignorantei, pentru ca traiesc intr-o lume ignoranta. O lume care se pricepe atat de bine la minciuni, iar daca nu mai stie sa minta, prefera sa taca si sa se ascunda…ea stie unde si de ce. Adevarul a iesit si de data asta la iveala. Cred ca as mai avea si alte motive de protest..  ( o-oho) dar ce rost are sa ma mai gandesc, doar eu ma enervez si nimeni nu misca un deget sa schimbe ceva. Imi voi continua protestul in liniste. Va fi bine…daca nu azi…maine…

Oare mai e mult pana data viitoare?