Live life to the full

In poche parole, Italia significa per me una grande stazione. Qui ho sceso da un treno e fra un po’ saliro su un’altro. Spero di non dimenticare mai tutto ciò che ho imparato, ma di dimenticare subito tutti i momenti brutti. Prima di tutto, parto con l’anima tranquilla. Ho conosciuto gente, ho conosciuto nuovi abitudini e sopra tutto, qui ho incontrato due persone che per me sono cosi speciale e li portero sempre nel mio cuore (se li chiamo genitori e poco). Una grande esperienza, un grande passo avanti, una scoperta di me stessa. Mancano poche ore….quindi non ho nessuna ragione per stare ancora  al computer ed a cercare de trovare le parole giuste. Ho tutto dentro. Qualche volta spero di scrivere una-due righe in italiano, anche se avro bisogno di un dizionario. Buona notte. 

Buona notte, buona notte - Mina

Read the rest of this entry »

Lumea mea nu e alba. Lumea mea e mica asa cum sunt si eu. Lumea mea e un curcubeu.

Lumi albe - Florin Chilian

Vad cum se aduna 7 semne-n luna
Se topesc, in linguri, ale vietii riduri parca
Parca-i un blestem, parc-aud un tren…
Imi tasnesc prin vene ale noptii semne…
Ma scufund mereu si e tot mai greu
Cu-o fatza frumoasa, moartea sta la masa
Imi promite Raiul si-mi arata paiul
Ma agat de viata, ea… ma scuipa-n fata.

Se face praf… lumea
Se face praf… lumea
Lumea mea se face praf!….
Te rog, ajuta-ma…
Te rog, ridica-ma…

Moartea alba vine… prafuri rele fine,
Valuri mari de ceata, sufletul ingheata
Toti arunca pietre, fluturand otrepe
Ce lume talamba! Ce dreptate stramba!

Se face praf… lumea
Se face praf… lumea
Lumea mea se face praf!
Te rog, ajuta-ma…
Te rog, ridica-ma…

Sunt prins intre vami
Ma agat de porti…. soarta iar ma trage la sorti

Se face praf… lumea
Se face praf… lumea
Lumea mea se face praf!
Te rog, ajuta-ma…
Te rog, ridïca-ma…

Nu, n-am dormit pana acum. Am preferat sa nu ma exteriorizez. Sa ma inchid intr-un soi de carapace si sa protejez de toate nelinistele mele. Poate am gresit. De fapt mi-a intrat in obisnuinta sa gresesc, sau si mai si, sa-mi asum si vina care nu-mi apartine. Si ma judec eu asa cum trebuie, nu am nevoie de alte verdicte.

Iar tu, daca nu stii cum sunt florile si te pricepi doar la combinatiile de culori si la mirosuri ieftine, stai departe de ea. Nu ai inteles ca e deosebita? Ai vrea sa-ti folosesti acul, asa cum ai incercat si ieri dar uite ca nu-l mai ai. Esti dezarmata. Te-ai bazat pe acel amarat de ac si ti-a ramas doar bazaitul continuu si fara rost. Ai si uitat cum miros florile. Normal, esti ocupata sa bazai. Cu cealalta nu ti-a mers, ca si-a strans petalele cand a auzit ca te apropii…si din floare in floare ai ajuns si la ea. Ai vazut ca a ramas deschisa, te accepta asa cum esti si nu rade de tine ca nu mai ai ac si tu tocmai pe ea ai vrea s-o ataci bazaindu-i verzi si uscate, poate-poate s-o ofili. Cum poti crede asa ceva? Vara abia a inceput si nu o sa-si inchida petalele din cauza ta. Soarele o incalzeste necontenit si nimic altceva nu o intereseaza. Tu nu poti intelege..atunci bazaie in continuare, ea oricum nu te mai aude. Si nu o sa te auda nici toamna, nici iarna, nici primavara. Niciodata. Poate iti vei da seama singura ca e timpul sa te opresti si sa crezi in flori.

P. S. Sunt multe albine si toate bazaie, dar soarele e doar unu.

Albinuta - Voltaj

Si-s racita si-s racita si mi-e casa ne-ngrijita, si mi-s rufele la ploaie si copiii(???) cer mancare.

Abia acum am pus punct pauzei.

Mult… putin… departe… aproape. Imi place pauza si-mi place sa tac. As vrea sa fac un ghem din toate gandurile si sa-l arunc in mare. Si toate gandurile duc in acelasi punct. Acolo unde nu e nici apus, nici rasarit. Unde nu e nici zi, nici noapte. Unde e o lume noua. Mai greu e dupa pauza. Sa incep de undeva…dar ce..e regula? neah, am alibi!

E mai frumos sa scriu cand am febra, nasul si urechile infundate si toate astea venite dintr-o data. Nu am chef aziiiiiiiiii….dar zilele astea trebuie sa am ca sunt ultimile in Italia. Revin, dupa ce dorm. Night.