Live life to the full

Prost titlu, dar cu el se incepe nu? Ale mele nu sunt existentiale decat in subconstientul meu. In mod normal problemele existentiale sunt acelea de sanatate, acelea unde nu se mai gasesc solutii. Sau atunci cand pierzi casa, nu ai ce manca, ceva de genu…adica tragic.

Greu de exprimat in cuvinte, greu sa-mi explic mie in primul rand si mai greu e cand vreau sa fac asta si ma lovesc de bolovani. Problema principala e cand exagerez orice "nimic". Daca apare bolovanul in calea mea, nu-l ocolesc fara ai da importanta, ci stau sa-l studiez pe toate partile ajungand pana la al vedea mai mare decat e. Sunt convinsa ca nu am gresit drumul, oricat de lung ar fi, nu l-as inlocui cu o poteca. Numai ca, anumiti bolovani nu-si au rostul (de ce nu se poate planifica totul, sa stiu dinainte ce ma asteapta?). Si culmea e ca nu apar pe ici pe colo ci se ingramadesc si sunt urmati de altii mai mici (asta ma irita cel mai tare), ca abia in departare se mai zareste shushaua (cuvant auzit in copilarie, vad ca in DEX are alt sens decat cel stiut de mine, deci il pastrez secret).
As fi vrut ca de data asta sa fie mai simplu, sa am mai multa incredere, in mine in primul rand. Ti-ai gasit. Viata nu e usoara si pana sa ajung la luminitza trebuie sa strabat tot tunelul.
Cat de bine le stiu teoretic….si cat de rau e sa scriu fara sa ma refer la ceva anume. Chiar si asa, daca stiu ce ma asteapta (ghilotina in niciun caz), de ce ma sperii atat de repede? De ce ma pierd si nu pot trece imediat peste…?
De cele mai multe ori trebuie sa-mi intind singura mana…si la asta stau sa ma gandesc care din ele e cea potrivita, pentru ca s-ar putea s-o intind in gol. S-ar putea sa nu ma prind cum trebuie de liana si sa ma lase in mijlocul prapastiei, chiar daca asta poate fi doar in imaginatia mea. Dar o singura liana e, si chit ca ma apuc cu o mana, sau cu amandoua, numai daca as fi slaba si i-as da drumul, as cadea. Si am fost…nu doar o data…dar am avut sansa sa cad pe marginea prapastiei. Si cad, ma agat, iar cad, iar ma agat… (imi aduc aminte de reclama aia la nush ce cereale…slabesc, ma ingras, slabesc din nou…parca asa era)…pana cand?!?! Daca m-am saturat eu…ce sa mai zic de liana?  Sunt suparata…pe mine.

O calatorie de o mie de kilometri incepe cu un singur pas - spune Confucius. Imi da putin curaj….uneori cel mai mare dusman al meu sunt eu si … doare.