Live life to the full

Nu-i nevoie sa mai spun ca s-a terminat pauza…ce…nu mi-am facut simtita prezenta? Sunt aici. Exact printre diezi (#########) de vreo 9 ore imi tin de urat. Mai sunt si toti albi pe negru. E abia 1, ce sa fac…diezii nu-i pot colora, doar nu-s nebuna sa ma apuc sa-i numar. Asa ca mai bine scriu aici negru pe alb fara negru de prea mult alb.
Stand eu asa si uitandu-ma la o pagina goala un gand incepe sa se rostogoleasca din varful muntelui de fum. Incerc sa-l prind si sa-l lipesc pe foaia albita de prea alb. Las gandul sa vina la tine si eu raman aici…
Ce viata…
Ce viata? Viata asta de zi cu zi care se scurge, multimea de clipe care le lasam de izbeliste sau putinele clipe care le impartim. Clipele in care visele alearga inaintea noastra si parca nu mai ajungem la ele. Clipele in care vrem sa vedem cerul dar aerul e imbacsit de fum si imaginea-i neclara. Clipele in care pierdem sau castigam…azi vedem moartea cu ochii si maine uitam cat a fost de greu.
Imi aduc aminte de primul jurnal al meu unde incepeam cu…viata e frumoasa daca stii s-o traiesti. Asa gandeam atunci…asa gandesc si acum.
Viata linistita e cea in singuratate. Fara framantari, fara iluzii, fara sa depinzi de nimeni. Sa poti fi singur intr-o sfera unde nimic nu te atinge, unde nu trebuie sa alergi dupa bani, sa nu ai nevoie de mancare sa supravietuiesti, de haine, masini sau zarpale, sa nu vezi arme, razboaie, inundatii, incendii, distrugere pentru putere. Unde sa nu fii deranjat de muzica vecinului de la 10, de zgomotul masinii de gunoi cand nici nu s-a luminat bine, sau de latratul cainilor. Sa nu stai tot timpul cu ochii deschisi ca cineva ar putea sa-ti faca rau. Sa nu ai pentru cine suferi. Dar acolo nu ai simti nici parfumul florilor, nu ai auzi nici ciripitul pasarelelor, nici ganguritul bebeilor. Ai fi doar tu in sfera ta.
Liniste…dar unde-i viata?
E acolo unde…
- nu abandonezi la primul obstacol, nici la al doilea iar urmatoarele le vezi ca provocari
- vrei sa inveti, sa cunosti, sa te cunosti si sa-l cunosti pe cel de langa tine
- iti lasi lacrima sa curga pentru suferinta ta sau a celor mai mult sau mai putin apropiati
- iti exprimi degajat emotiile
- iti e teama si te nelinistesti
- zambesti la cea mai mica bucurie
- lasi razele soarelui sa te incalzeasca, picaturile de ploaie sa se prelinga, fulgii de nea sa ti se topeasca in palma
- te imbeti de parfumul florilor
- te incanta ciripitul pasarelelor, zumzetul albinelor sau ganguritul copiilor
- transformi negrul in alb, dorintele in realizari si clipele in vesnicie.
Aici e o parte din viata. Nu e nici tot timpul roz, dar nici mereu neagra si merita traita si colorata dupa bunul plac.
Se spune ca ceea ce conteaza in viata e sa cladesti o casa, sa sadesti un pom si sa faci un copil. Pomul l-am sadit….pentru celelalte mai am de trait. Iar cand le voi avea voi trai sa ma bucur de ele. Tic - Tac! Tic - Tac!

Esenta vietii