Live life to the full

* De vanzare: birou de epoca pentru o doamna cu picioare subtiri si sertare largi.
* Prajitor de paine: un cadou apreciat de intreaga familie. Arde painea automat.
* Masini uzate : de ce sa te duci in alta parte sa fii pacalit? Vino aici.
* Vand pat pentru copil cu picioare de fier.
* Vand patut copil facut la comanda pentru pretentiosi.
* Tanara doamna, draguta, inteligenta, caracter, familie buna, doreste sa aiba si autoturism. Ofertele se vor adresa subsemnatei, insotite de fotografia autoturismului.
* Vand masina de cusut mana si picior .
* Vand butelie de gaz cu resou si frigider.
* Inchiriez camera la doua fete incadrate cu un singur pat.
* Avem ciorapi de femei lungi.
* Confectionam posete si genti cu pielea clientului.
* Nu trimiteti copii la umplut cu sifoane.
Detaliile produselor le gasiti la pag. 387462

Recent a fost efectuat un sondaj de opinie in Italia, in care intrebarea era: "Credeti ca sunt prea multi straini in tara?"
Rezultatele au fost dupa cum urmeaza:
20% dintre respondenti au spus  - "Si"
10% dintre respondenti au spus  - "No"
70% dintre respondenti au spus:  - "E, pe dracu!"

Din colectia de mesaje mass din messenger o noua achizitie. Sau pierdere, ma rog…
Draga John,
Nu mai pot continua aceasta relatie. Distanta dintre noi este prea mare. Trebuie sa recunosc ca deja te-am inselat de 2 ori de cand ai plecat si nu cred ca este corect pentru nici unul dintre noi. Imi pare rau. Te rog sa imi trimiti inapoi poza cu mine pe care ti-am trimis-o acum ceva vreme (voia sa vada daca s-a schimbat intre timp??). Cu dragoste, Becky.
Soldatul cu sentimentele ranite si ochii inlacrimati le-a cerut tuturor camarazilor sai orice fel de poze pe care le au cu iubite, surori sau foste iubite si amante. Pe langa poza cu Becky, John i-a trimis toate celelalte fotografii cu femei frumoase pe care le-a strans de la prietenii lui. In total erau 53 de fotografii alaturi de scrisoarea care spunea: "Draga Becky, imi pare rau dar nu-mi pot aminti cine naiba esti. Te rog sa-ti iei poza din teanc!"

Daca tot sunt singura si toata lumea stie ce e mai bine pentru mine de ce nu ma lasa in singuratatea mea? De ce sa decida altii ce-mi face bine sa stiu si ce nu? Cuvinte, minciuni si falsuri pentru a fi protejata. Mda…sensibila de mine.
Sunt protejata de gustul amar al tigarilor (trebuia sa fie mentolat ?!?), de fumul apasator din camera, de mucurile dintr-o scrumiera devenita mult prea mica pentru ele, de servetele imbibate de lacrimi…DE DE DE. Este ideal sa taci si dintr-o data sa bufnesti fara sa-ti pese cat de rau faci. Perfect! Reusesti sa schimbi traiectoria problemei, ca nu mai faci fatza si atunci…gata cu protectia. Asta-i momentul potrivit. Nu mai stii de ce ai tacut, doar cauti justificari.
La fiecare pas pe care-l fac trebuie sa fiu atenta la obstacole. Se gaseste cineva sa ma opreasca brusc de parca as lua-o la fuga spre capatul lumii. De fapt..asa am fost ocrotita mereu - cu piedici sau reprosuri. O protectie falsa si dureroasa. Lasa, nu mai deschid sertarele sa le ordonez, mai bine am grija de cele noi. Asta e… pauza s-a terminat…unde am ramas?