Live life to the full

"Ce blestem o fi pe capul unora de a nu se simti bine nicaieri? Nici cu soare, nici fara soare, nici cu oameni si nici fara oameni. A nu cunoaste ceea ce inseamna buna dispozitie, iata un lucru impresionant. Cei mai nefericiti oameni sunt aceia care n-au dreptul la inconstienta. A avea un grad dezvoltat de constiinta, a fi in fiecare moment constient, a-ti da seama in fiecare clipa de situatia ta in raport cu lumea, a trai intr-o vesnica incordare de cunoastere este a fi pierdut pentru viata. Cunoasterea este o plaga pentru viata, iar constiinta o rana deschisa in samburele vietii. Sunt complet plictisit sau mai bine zis distrus de aceasta calitate de a fi om. Daca as putea, as renunta pe loc, dar ce sa ma fac, animal? Drumul inapoi nu-l pot parcurge. Si apoi, as risca sa devin un animal care cunoaste istoria filozofiei. A deveni supraom imi pare o imposibilitate si o prostie, o fantezie ridicola. N-ar exista o solutie aproximativa intr-un fel de supraconstiinta? Renunt la omenia mea, chiar daca pe treptele pe care ma voi urca voi fi singur, dar absolut singur. Si apoi nu sunt atat de singur in lumea aceasta, de la care nu mai astept nimic? Dincolo de toate idealurile curente si de formele obisnuite, intr-o supraconstiinta s-ar putea probabil respira. Acolo o betie a eternitatii ar reduce la nimic toate fleacurile acestei lumi si nicio problema, si niciun chin launtric n-ar mai tulbura extazul unei eternitati in care fiinta ar fi tot atat de pura si de imateriala ca nefiinta." Emil Cioran

Poate daca aveam alta stare nici nu alegeam citatul asta, dar acum se potriveste de minune. Da, sunt oameni mereu nemultumiti de conditia lor, de tot ce-i inconjoara si culmea mai cer si explicatii la altii, de parca orice alta persoana ar fi in gradul de a-i cunoaste mai bine decat ei insisi. Ca si cum propria persoana ar fi o povara atat de grea si cea mai buna solutie e sa ’se paseze’ ca o minge de tenis altcuiva. Cauta raspunsurile in exterior si niciodata in interior, victima a propriei vieti. Trece de la o extrema la alta, de la constiinta la inconstienta. Dilema: sa fii supraom sau animal? Ei bine…sa te accepti asa cum esti, sa fii impacat cu tine insuti si cu zambete sau lacrimi sa incerci sa-ti imbunatatesti conditia. Sa nu aspiri doar la un singur lucru, ca in momentul in care il ai devii iar nemultumit, poate mai mult decat inainte. Dar, daca nu ai avea niciun ideal, care ar mai fi rostul tau? Sa renunti la omenie si sa urci treptele in singuratate absoluta? Si unde este fericirea? Nici macar acele insignifiante trepte nu-ti apartin. Altcineva le-a facut inaintea ta, sa poata fi urcate de ceilalti, chiar si de tine. Pentru ca, vrei -  nu vrei, faci parte din acelasi TOT indiferent de treapta pe care te afli.
Fara iubire totul e nimic!