Live life to the full

Se termina vacanta si in prima zi de scoala nici nu ai timp sa vorbesti cu toti colegii ca se deschide usa si intra invatatoarea, face prezenta, apoi iti da prima tema: o compunere despre vacanta abia incheiata. Offf….iar? E mult mai simplu sa vorbesti degajat cu prietenii tai, sa incerci sa te faci auzit in harmalaie decat sa iei stiloul in mana, sa te stradui sa nu faci greseli de ortografie si sa-ti aduni ideile, sa treci peste episoadele pe care daca le-ai povesti ai fi dojenit si totusi vrei sa iasa ceva frumos sperand ca vei fi rasplatit pe masura. Acum nu am nevoie de note mari, nu am nevoie de aprecieri, dar vreau sa vorbesc despre cele doua saptamani petrecute in tara.
Am spus si in posturile anterioare ca nu am mai simtit ca ma leaga ceva anume de Buzau, sau de casa. O explicatie ar fi ca, am tinut legatura tot timpul cu cei apropiati, stiam la ce sa ma astept, nimic nu a reusit sa ma surprida (de retinut - am spus nimic, nu nimeni) ;). Acasa…unde? In vizita acasa, mai bine zis. In niciun coltisor nu ma mai regaseam, doar ursuletii imi apartin doar mie. In oras - oameni, oameni, oameni. Toti grabiti si cuprinsi de febra cumparaturilor, zgribuliti sau inghesuiti prin cafenele, restuarante sau discoteci.
Prieteni? Am reusit sa ma intalnesc cu o parte din ei, cei care mai sunt inca in oras sau in tara. Georgiana are doua inimi!!!
Sarbatori? Macar de-ar fi fost zapada…ceva s-a intamplat anul asta si din dorinta prea mare de a trai fiecare clipa cu intensitate, cele mai multe le-am trait cu….liniste. Ca asa ma simteam…cuprinsa de o liniste prea mare si de o tacere prea adanca. Nu am mai dormit la ai mei in noaptea de Ajun de ani…nici nu mai imi amintesc cand a fost ultima data. A venit Moshul cu un mielutz in brate si a meritat sa inghetz pe langa el facandu-i poze chiar daca Mos Craciun nu m-a gasit dormind, ce mai conteaza. El vine cand nici nu te astepti. A trecut Craciunul…au urmat zile in care a trebuit "sa-mi calc pe inima", asta fiind pretul platit pentru cateva clipe, dar nu-mi pare rau si am stiut sa fac fatza si situatiilor neprevazute amuzandu-ma la cuvintele ce pareau fara sens pentru altii, dar pline de inteles pentru mine. (Silvi, te-ai sarutat sub vasc?…sau cerneala Pelican Place). Au fost momente in care timpul a luat-o la galop dar si momente in care a stat rabdator in fatza iubirii magice si a promisiunilor incalcate. A mai trecut un an…normal ca nu se putea termina altfel decat cu rasturnari de situatii. Explic. Initial erau alte planuri de revelion care au disparut cu vreo doua zile inainte (nu regret, in primul rand ca nu-mi place sa ma imbrac elegant si in al doilea, ca as fi fost printre necunoscuti), asa ca a iesit mult mai bine (multumesc Mirela, Georgeta & co), chiar m-am distrat , dar si acolo era cat pe ce sa nu ajung din cauza taxi-urilor, inghetzand in fatza blocului cu telefonul in mana in speranta ca va raspunde cineva…pana la urma tot picioarele mele m-au ajutat saracutzele (nu stiu cum de mai fac fatza dupa ce le bag de atatea ori), razand ca nebuna pe strada…(cati ca mine!), iar daca nu exista deja "Doamna si vagabondul" il inventam eu, ca singura nu am mers ci cu un caine (am avut bodyguard gratis). 2008 a inceput intr-o aglomeratie, cu focuri de artificii, pocnitori, muzica, tzopaieli, ciocniri de pahare, blitzuri, pupici, imbratisari si urari. Cu priviri de jur imprejur cautand alte priviri, sperand ca se intalnesc. Exista, cum sa nu, ca doar nu traiesc doar din imaginatie. Dar atunci cand nu le vezi preferi sa inchizi ochii, ca va trebui sa-i tii deschisi pentru alte clipe mai importante. Si culmea culmilor a fost, in toata multimea aia, sa ma intalnesc cu Laur, dar deh, se intalneste si munte cu munte. Deci maritata sunt inca (Tribunalul e inca in vacanta?), dar unde-i sotzul? Si la ai grija ce-ti doresti, raspunsul e ca, nu a intarziat sa apara. Nu aberez, dar te mai tin putin in suspans, pana la urma un singur nomo exista in lumea asta si e al meu!
Huh! Credeam ca nu reusesc sa incalec pe sa nici in noaptea asta, dar e bine sa mai am din cand in cand momente de neliniste si nesiguranta, ca sa ma pot elibera de ele.
Povestea s-a terminat………..