Live life to the full

Muzica s-a oprit brusc, camera s-a blocat si tot ce vad este "tu?"
Si de la un pronume incep sa fac legaturi. Ca doar e vorba de mine. De ce "tu" acela si de ce acum. Pentru ca…ceva nu era in regula, o tensiune aparuse din senin. Si asta din cauza unui vis. Unui vis pe care incercam sa-l caut in trecut. Asta era bariera. Ma facea sa-mi fie teama de dorintele mele, de a nu reusi…teama de viitor si cautam raspunsurile in trecut. Poate o parte din ele e acolo, dar sa spun ca nu am vise??? Cum sa nu am? Cel mai frumos vis il traiesc acum. E samburele visului nostru, pentru ca e unul singur. Nu mi l-am insusit pe al altcuiva, ci doar s-au contopit. Cred ca-mi e greu sa-l explic in cuvinte. Sau ma grabesc sa-i dau o forma teoretica. Nerabdarea asta… :) 

O furnica duce-n spate
Un graunte jumatate.
-Incotro, fugi, surioara?
-Ia ma duc si eu la moara.
Si-s grabita, si-s grabita,
Ca mi-i casa ne-ngrijita,
Si mi-s rufele la soare
Si copiii-mi cer mâncare.
Ca la noi în musuroi,
Unul drege, zece strica
Si de n-as fi eu voinica,
Ar fi vai si-amar de noi.
Gospodina - Otilia Cazimir

Abba - I have a dream

Nu e cazul sa dau vina pe rationalismul Fecioarei de data asta. Oricate caracteristici ar fi comune pentru toti din aceeasi zodie, acum e doar problema sertarelor mele. Inchise prea devreme, sau si mai rau, unele din ele inchise goale. De exemplu…sertarul visurilor.
Incercand sa dau nastere unui simplu vis am observat ca nu reusesc. Ca nu pot merge in profunzime. Ceva ma blocheaza. Nu e vorba ca nu ma pot exprima aici, nu am retineri in privinta asta. E vorba de mine. E o bariera in interior. Atat timp cat generalizez e totul ok. Si sa scap “de-o grija” am spus repede  - “nu mai visez singura”.
Nu pot spune ca nu stiu ce vreau…nu e aici problema. Stiu, dar la suprafata. Cand vreau sa patrund in interiorul meu apar intrebarile si indeciziile. Sunt lucruri pornite din suflet, de asta sunt sigura, dar sunt generalizate, nu ajung pana la a spune…asta inseamna implinirea mea!
Prefer de mii de ori sa lupt pentru visul altcuiva in care m-as regasi pe bucati sau as ajunge sa mi-l insusesc; sa confund visul meu cu al altcuiva. Sa vad fericirea din acei ochi si asta sa fie fericirea mea.
M-am pierdut putin cate putin pe alte drumuri si acum…cu o floare nu se face primavara.
Mi-a ramas un crampei…fragil…nu as vrea sa-l distrug, dimpotriva, in jurul lui sper sa conturez tot universul meu.

Si acum explicatia. De ce atatea bancuri intr-o zi? Pentru ca de undeva trebuie sa incep sa pot iesi din starea asta aiurea. Nu prea mi-e indemana mie sa caut bancuri si nici nu le retin. Dar cel putin mai schimb atmosfera din creier, ca prea l-am coplesit cu o gramada de probleme mai mult sau mai putin importante.
Ajung sa ma obisnuiesc atat de mult cu o activitate incat, in momentul in care vreau sa fac altceva, sa fac o mica schimbare incepe sa apara teama de a nu izbuti. M-am cam uitat si daca-mi iau secunda bine meritata pentru mine..ce fac? O sufoc tot cu ingrijorari si nu e bine. Deci..relax!
Si cum ma relaxez? Citesc vreo gluma sa dau contur unui zambet, tac sa nu spun vreo aberatie ca am mintea in repaus si ma las purtata spre un vis plecat din realitate. Daca ma gandesc prea mult la realitate, iar ma coplesesc probleme omenirii si sacrificiile (nu cele care sunt facute pentru intreaga lume ci cele facute de fiecare pentru propria persoana).
Ca toata viata alergam de colo - colo si nu ne gasim locul in lumea asta. Si facem sacrificii! Pentru buna starea noastra, a copiilor, a copiilor copiilor si tot asa pana la ultima ramurica din marele arbor.
Ce-ti doresti? O casa! O vila mai bine zis. Cu muuulte camere. Sau hai, daca e prea mult ma multumesc si cu un apartament mobilat si utilat. De preferat ar fi sa dea norocul ala mare peste tine si sa te pricopsesti asa din senin. Si tot alergi. Cum sa fie de ajuns o casa? Si masina? Toata lumea are masina, trebuie sa ai si tu. Si iar alergi si faci alte sacrificii.
Deci mai bine visez, cine isi da seama ca am iesit din cursa?
Si nu visez la un apartament luxos, sau la BMW-ul lui Pavelescu ci visez la casa din "Alba ca zapada si cei sapte pitici" asa cum o vedeam pe diapozitive in copilarie. Cu niste camarute calduroase, simple, curate.
Probabil o sa continuu visul mai tarziu…acum…chiar am nevoie de putina odihna.

Fabrizio Moro - Pensa

Later:
Mult mai mi-a luat sa gasesc cateva fraze sa-mi pot continua visul. Am ramas la casa Albei ca zapada. Si nu as ezita sa o inlocuiesc cu coliba lui Darius (cel mic si scump)…hihiihihii. O sa-l rog sa-mi dea o fotografie sa vedeti cat de dragalasa este…si locul e superb! Ideea este ca-mi place simplitatea. Lucruri mici, dar semnificative. Sa simt caldura sufleteasca in fiecare coltisor. Sunt convinsa ca acolo unde sufletul este intreg, nimic nu e irealizibil. Asta-i asa…o mica parte dintr-un vis care o sa prinda contur treptat si…nu mai visez singura.
Non sméttere di sognare

Pentru cei care in mod ocazional, traiesc o zi mizerabila si ar avea nevoie sa-si descarce nervii pe cineva… pe cineva necunoscut…
Eram asezat la birou cand mi-am amintit ca uitasem sa raspund cuiva care-mi telefonase. Am gasit nr. respectiv si am sunat. Un barbat raspunde:
- Alo? Zic politicos: Pot sa vorbesc cu d-na Popescu, va rog ?
Tipul imi inchide telefonul in nas injurand. Nu puteam sa cred ca cineva putea fi atat de nesimtit. Verific numarul. Inversasem ultimele doua cifre… Dupa ce am vorbit cu dna Popescu, decid sa mai fac un apel spre numarul gresit. Cand tipul raspunde, ii urlu:
- Esti doar un gaozar idiot! si inchid. Am notat numarul cu mentiunea "gaozar" si l-am lasat aproape de telefonul de pe birou. Pe urma, la fiecare doua-trei saptamani, cand aveam intr-adevar cate o zi infernala, il sunam pe tip si-i urlam: Nu esti decat un gaozar prost de mana a doua! Asta ma facea sa ma simt mai bine. Cand a aparut posibilitatea de a afisa numerele care te apeleaza, m-am gandit ca s-ar putea sa fie sfarsitul apelurilor terapeutice catre gaozar. Asa ca am sunat si:
- Buna ziua, numele meu este Bogdan Horescu, de la Romtelecom. Va sun pentru a va intreba daca cunoasteti noul nostru serviciu de afisaj? Tipul a urlat : Nu! Si a inchis telefonul injurand. L-am sunat din nou, rapid, sa-i spun:
- Asta din cauza ca nu esti decat un gaozar prost!
Cateva saptamani mai tarziu, ma duc la cumparaturi. Dupa mai multe minute de cautare gasesc in sfarsit un loc de parcare liber. Cum ma pregatesc sa parchez acolo, un tip, intr-un BMW negru, imi taie calea si-mi ia locul. Il claxonez si-i spun ca am asteptat destul ca sa prind locul respectiv. Imi raspunde printr-un deget; si se indreapta spre magazine. Eram furios si ma pregateam sa caut un alt loc de parcare cand am remarcat anuntul "De vanzare" pe geamul din spate al BMW-ului. Am notat numarul… Cateva zile mai tarziu, imediat dupa ce am sunat la primul gaozar (i-am pus numarul pe speed-dial si formez tot timpul inainte *67, pentru ca numarul meu sa nu se afiseze), m-am gandit ca ar fi o idee sa sun si la gaozarul posesor de BMW. Am format numarul si cineva a raspuns:
- Alo? Zic: Sunteti domnul care are un BMW negru de vanzare ?
- Exact!
Atunci intreb:
- Puteti sa-mi dati adresa unde as putea sa vad masina?
- Da. Stau pe Stefan cel Mare 180, o casa de caramida rosie. Masina este tot timpul parcata in fata.
Indraznesc:
- Numele d-voastra?
- Numele meu este Marcel Pavelescu.
Si urmez:
- Cand este cel mai indicat sa va caut, dle Pavelescu?
- Sunt acasa in fiecare dupa-amiaza, dupa ora 17.
Adaug: - Asculta Marcel, pot sa-ti zic ceva?
- Da.
Lovitura de gratie:
- Nu esti decat un gaozar idiot! Inchid telefonul si il bag si p-asta pe speed-dial.
De acum, cand am cate o zi mizerabila, am doi gaozari de sunat. Dar dupa ce i-am sunat cu randul timp de cateva luni, nu ma mai simteam asa de usurat ca la inceput. La sfarsitul unei zile cu adevarat nimicitoare, mi-a venit o idee… Tocmai trecuse de ora 17 si-l sun pe gaozar no 1.
- Alo? Nu esti decat o gaura de cur! Dar de data asta nu inchid.
- Esti inca acolo? ma intreaba.
- Da!
Atunci imi striga:
- Nu mai suna, ca altfel…
I-o tai repede:
- Ba p-a ma-tii, gaozar imputit!
Urla:
- Cine esti?
Raspund:
- Ce, vrei sa ne masuram? Esti tare-n barba? Numele meu este Marcel Pavelescu.
- Zau? Si unde stai?
Bravez:
- Draga gaozar, stau pe Stefan cel Mare 180. Am o casa superba de caramida rosie si un BMW care te-ar face sa crapi de invidie.
- Vin imediat, Marcele , si-ai sa vezi cum am sa te fac sa-ti inghiti dintii.
Surad:
- Nu mi-e frica de tine, gaozar idiot, vino! Imediat am sunat la gaozar no 2:
- Alo? Salut, gaozare! si astept.
Tipul incepe sa urle:
- Daca pun vreodata mana pe tine…
- Ce-o sa-mi faci?
- Iti sparg botu’!
- Da? Bine. E ziua ta norocoasa, gaozare! Vin!
Am inchis si am sunat imediat la politie spunand ca locuiesc la nr. 180 pe Stefan cel Mare si ca nu mai pot rezista, il voi omori pe nenorocitul de amant homosexual. Apoi am sunat la PROTV informandu-i ca o bataie intre sefii bandelor de motociclisti se va derula pe Stefan cel Mare la nr. 180. Apoi am sarit in masina si m-am infiintat prin apropierea locului respectiv. Si am vazut doi imbecili batandu-se pe viata si pe moarte, in fata a sase masini de patrula si al unui elicopter de Politie, precum si sub nasul echipei de la Stirile de seara ale ProTV.
ACUM ma simt mult mai bine…
Sursa: Reteta pentru descarcat nervii