Live life to the full

Ma simt ca un comutator stricat care nu mai reactioneaza la comenzi. Ca si cum un intreg circuit ar depinde de mine iar eu nu mai stiu care-mi este rolul. Inchis -deschis - inchis - deschis -inchis.
Daca intr-o buna zi o sa simt ca nu mai am nimic de spus, iar acea zi sa fie chiar azi? Daca firele sunt atat de incurcate si nu mai stiu pe care sa-l descurc primul?
Ce mi-as dori acum…. sa fiu paianjen. Sa-mi tes singura, in tihna, panza atat de sistematic incat sa stiu de unde pleaca fiecare firicel si unde ajunge. Sa nu ma pot pierde in propria-mi “casa”. Sa astept intr-un coltisor ”prada”, sa ma joc cu ea pana ma plictisesc apoi s-o devorez fara mila…si sa trec linistita la urmatoarea. Asa sunt de fapt? sau in locul paianjenului sunt prada insasi? Daca sunt doar un gandacel vulnerabil si din dorinta de eliberare am picat direct in “capcana”? Si dilema mea e…paianjenii mananca gargarite?
De fapt … nu sunt nici una nici alta. Ce sunt? Unde sunt? Cum sunt? Ce vreau?
…………………………………..

Si vrand-nevrand iar imi invadeaza versurile mintea…

Read the rest of this entry »

Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul. Chiar daca drumurile sunt grele si prapastioase. Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei, chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani. Iar cand va vorbeste dati-i crezare, chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarme visurile asemenea vantului din miazanoapte care va pustieste gradinile. (Khalil Gibran)