Live life to the full

In seara asta am vazut un reportaj  la Dossier pe Rai2 despre romani. Despre mai "toate categoriile de romani" care sunt acum in Italia. Si nu au mintit cu nimic…si eu am intalnit romani!
Romani care au plecat de jos, au sacrificat bucuriile din sanul familiei dar au reusit prin propriile forte sa realizeze ceva, sa-si faca afaceri aici si sa-si reintregeasca familia. 
Romani care nu au uitat sa zambeasca chiar daca sunt departe de cei dragi, se motiveaza mereu, muncesc mult, au un scop bine definit si fac fatza chiar si la 2 servicii. 
De-ar fi toti asa, ar mai fi scandaluri si xenofobie? Din pacate nu sunt toti asa.
Sunt si romani care nu reusesc sa se adapteze si in disperare renunta la tot, chiar si la propria viata.
Am intalnit romani care spunand ca fac un bine, vand locuri de munca (valabil si intre rude, nu numai intre straini) si asteapta sa le fii recunoscator pe viata. Am intalnit romani care cersesc fara nicio jena, iar daca nu primesc nimic incep sa injure exact ca la usa cortului.
Sunt romani cu o fatza asa de inocenta care fura la greu si se mai dau si mari pe deasupra. Care nu stiu ce e respectul, barfesc si iau in ras problemele altora. Sau se imbata si fac scandaluri.
Am spus romani, nu tigani. Aceia sunt o categorie aparte, au traditia lor, ca au facut o traditie din furturi si cersit, si din dormit in corturi sau in aer liber. Nu vorbesc despre ei ca-i cunoaste toata lumea.
Din fericire eu nu am intalnit romani ucigasi, traficanti, sau prostituate, dar exista si aceia.
Asa vad si italienii romanii, nu numai eu. Daca o voce din multime a spus ca romanii sunt un popor de tigani, de criminali si a izbucnit un scandal in toata regula, nu inseamna ca ei toti ne vad cu aceiasi ochi. Capacitatea de a percepe fapte sau situatii tine de fiecare in parte. Nu ne judecati, nu-i judeca! Faci parte din aceeasi padure cu arbori falnici dar si cu uscaturi, depinde de tine unde vrei sa te situezi. Fii om! 

Am fost intrebata de ce multe din posturile mele exprima tristete, deprimare, de ce ma afund intr-un blog cand sunt atatea lucruri frumoase pe care as putea sa le fac. Sa va explic…nu ma afund intr-un blog, nu ma afund in mesaje triste si nu traiesc viata cu tristete si nici atat pe internet. Bineinteles ca ma pot exprima mult mai usor atunci cand am probleme, pentru ca e mai simplu sa scriu despre asta, in mii de moduri, decat atunci cand am o bucurie. De exemplu, cand esti indragostit, poti spune ca iubesti, esti iubit, sau oricum s-ar vedea, ca radiezi. Pentru mine e o ocupatie, un mod de a comunica, si nici de cum o pierdere de timp. Nu va speriati si nu ma compatimiti, ca e posibil sa fiu mai tare decat va imaginati. Am eu timp si de distractii si de plimbari si de tot, la momentul potrivit. Aici, niciun chef nu are farmecul din tzara, nici oamenii nu sunt la fel ca prietenii mei, nici cerul parca nu e la fel de frumos. Dar nu ma simt rau, m-am acomodat, nu va faceti iluzii ca ma intorc pana nu ajung unde vreau eu. Mai am de atins o stea! Cine esti, cine sunt…care eu, care tu…

Nu te intrista ca nu ai nicio bucurie!

Ganduri, cuvinte, sperante, chiar si preocupari, certitudini si incertitudini, bucurie, tristete, ironie, fantezie, culori, sunete, poezie, vise, proiecte, analize, bucati de viata…cum se pot ingramadi toate astea in mintea si-n sufletul meu? Oare mai e spatiu si de altceva? Un loc gol a ramas…il vezi?