Live life to the full

Vin acasa! Am cumparat bilet de avion! Simplu, nu? Ce poate fi mai simplu decat cumpararea unui bilet?
Una din variante: o agentie de turism, un cumparator oarecare, cu un document valabil, o ruta, datele exacte ale zborului si banii pt bilet. Simplu! Asa ma gandeam si eu…la persoane normale asa se intampla. La mine..caz special! Nu-mi iau bilet de aici, ca erau preturile destul de mari…imi iau din tara, din Buzau, (Happy Tur) chiar! Cu cel putin 4 persoane implicate. Si cu o invalmaseala de… Hai ca este un bilet pt perioada 22.12-6.01, apoi ca ala nu mai e…dupa asta incep combinatiile de date…un adevarat haos!!! Pana la urma, am vorbit direct cu Madalina (fata de la agentie), gasise un bilet numai dus, pe 22. Dupa ore intregi si dupa nu stiu cate variante posibile, cu nervii intinsi la maxim, am acceptat asa. Conteaza ca ajung in Romania, cu ce ma mai intorc aici…mai vedem (daca ma mai intorc). Dar nu e tot…cum trimit eu banii sa aiba timp sa-l cumpere azi? Doua numere de cont, datele exacte din vreo doua-trei carti de identitate (inclusiv CNP) Eram pe picior de plecare, iar se schimba ceva…offff…pana la urma s-a terminat. Am bilet! De fapt nu am biletul, am  confirmarea si codul rezervarii. Draga, asa e acum, lucrurile s-au simplificat mult. Eu nu zic ca nu e asa..dar de sunat la Roma la aeroport, tot sun. Sa fiu eu sigura ca nu am probleme, decat sa ma trezesc ca fac Craciunul in aeroport! Ar fi romantic, nu? De invatat tot am invatat ceva! Cand vreau sa plec in Romania, trebuie sa ma hotarasc cu 2-3 luni inainte, mai ales de sarbatori. Si de acum nu o sa mai imi doresc lucrurile simple, ca am parte de cele mai complicate cai!

P.S. Tot nu o sa ma tina nimeni de mana in avion!!!! mai bine nu ma mai gandesc ca pana luna viitoare nu o sa am liniste.
      Multumesc celor implicati!

Era odata o broasca tzestoasa…mergea tzantzosa, mai cadea in cate-o groapa, dar tot reusea sa se ridice…pana intr-o zi cand a fost ranita rau, din neatentia unui trecator grabit…mult timp nu a mai stiut de ea. A ramas in carapace pana cand, cineva a gasit-o, i-a vorbit blajin, a oblojit-o…si usor a inceput sa iasa la lumina. Prima data au orbit-o razele soarelui, iar mainile care atata timp au ingrijit-o i se pareau prea mari..si repede voia sa se ascunda la loc in carapace. Acolo se simtea in siguranta. Si a inceput sa-si piteasca iar capsorul. Dar i-a auzit vocea si s-a oprit din retragere. Usor, s-a acomodat cu lumina soarelui si chiar a inceput sa o dezmierde caldura lui, iar mainile nu i s-au mai parut asa mari, si ii placea cum o alintau. De atunci, broscutza a inceput din nou sa mearga, fara sa aiba tot timpul mainile s-o protejeze sau cuvintele sa o incurajeze, fara sa fie mereu incalzita de razele soarelui. Daca o intalniti si nu aveti timp de ea, nu-i dati cu piciorul, lasati-o sa-si continue drumul…stie ea unde vrea sa ajunga. Eu am ascultat-o pentru o clipa si sunt fericita!