Live life to the full

‘Hei,vorbim de vreo 10 min la tel si tu numai ai ras’..
‘Ma simt bine…sunt racita de nu mai pot, am frisoane, nasul rosu…dar nici macar asta nu ma mai intristeaza’.
Da, asta a fost o parte din discutia cu o prietena de aici..care…in ultimul timp, cand ma suna trebuia sa se multumeasca cu raspunsuri monosilabice…si cu descarcari de nervi din partea mea. Poate a fost neodihna,poate a fost acumularea de probleme (ale mele, ale celorlalti) in scurt timp…sau astea sunt etapele prin care trebuia sa trec sa-mi revin la normal (nu ca acum as fi normala ) Nu mai caut raspunsuri, nu mai pun intrebari care aduc dupa ele alte intrebari si niciodata un raspuns concret. Nu as putea sa explic cum de m-am schimbat asa brusc si nici nu ma strofoc prea tare sa aflu.
Stiu ca ar trebui sa multumesc mai multor persoane care m-au ajutat sa ies din starile aiurea, sa ma faca sa zambesc, sa ma incurajeze intr-un fel…adica…iti multumesc! Tie ca m-ai ajutat sa vorbesc cand ma cufundasem in tacere. Tie ca mi-ai dat un sfat desi nu era cel mai indicat! Tie ca mi-ai trimis un filmuletz haios! Tie ca mi-ai aratat ca nu sunt asa slaba! Tie ca prin cuvintele tale, m-am regasit pe mine! Tie ca mi-ai aratat ca nu o sa fac nimic daca continui cu texte depresive,poate doar mai mult rau! Tie ca m-ai incurajat si mi-ai aratat partea pozitiva! Si tuturor ca m-ati suportat!
P.S. E un ‘tie’ mult mai amplu decat al unui stres si total diferit! Dar…vrei drept de autor?

Oamenii buni sunt mai multi decat cei rai. Numai ca rautatea e mai lesnicioasa si de multe ori de nelecuit. Asa se face ca, interpretandu-i gresit, ii gasim pe oameni, de obicei, rai.