Live life to the full

Sunt din ce in ce mai convinsa ca a fost din cauza oboselii. Intr-adevar somnul de azi-noapte mi-a priit. Fara ganduri,fara vise…Nu pot spune ca e totul extraordinar,dar fac progrese. Nu-mi place sa intru in panica si sa ma simt inutila in unele imprejurari dar bine ca am reusit sa trec si peste asta. O mica pauza…poate ajuta. Simti ca te sufoci si totusi incerci sa te eliberezi…sa nu abandonezi. Am zis ca daca apare un lucru cat de mic de care ma pot agatza fac tot posibilul sa nu-l pierd….si promisiunea e promisiune.

Doua zile in care timpul parca a stat in loc. Am inceput cu o usoara stare de disconfort care s-a accentuat intr-un timp foarte scurt, ajungand pana la depresie. Pana la punctul unde totul devine negru si negativ. O stare de oboseala continua si de pesimism accentuat. Incerc sa ma calmez si ma enervez ca nu reusesc. Zambesc si ma gandesc la altceva si dintr-o data imi vine o dorinta nebuna de plans. Mananc si mi se pare ca totul are un gust ciudat. Fumez si tigarile mi se par fara fum. Vorbesc si incerc sa incurajez alte persoane, imi vine sa rad cu gura pana la urechi iar in cateva minute ma apuca o disperare ciudata. Ideile care mi se pareau clare s-au transformat in invalmaseli. Fac legaturi lipsite de logica…Sunt nemultumita de tot ce fac si nu ma simt in stare sa ma motivez. Iar in seara asta mai castigam o ora…Spune-mi ca maine o sa fie bine! Noapte buna

?