Live life to the full

Sunt trista. Ma simt aiurea. M-a cucerit depresia. Pardon….si disperarea..o completare pe ora..e de’abia 1…to be continued…

Aseara (pe la 3 dimineatza mai bine zis) nu puteam sa dorm deloc…nu-mi dadea pace ‘Mi-e frica, mi-e frica, sa dorm singurica’ si nu puteam deloc sa o scot din cap..se fixase acolo si oricat incercam sa ma gandesc la altceva,tot la ea ajungeam…Asa ca am inceput sa ma motivez…sa ma gandesc la lucruri de care nu mi-e teama. Si am ajuns la concluzia ca…
Nu mi-e frica sa vorbesc desi cuvintele pot durea sau pot fi interpretate. Nu mi-e frica sa zambesc,chiar daca sufar. Nu mi-e frica sa iert,chiar daca par naiva. Nu mi-e frica de dureri, suferinta si naivitate pentru ca ajuta la ‘intarirea’ caracterului si la formarea personalitatii. Nu mi-e frica de oameni ci de actiunile lor mai mult sau mai putin cumpatate. si apoi am reusit sa adorm pentru cateva ore cu gandul la…Nu te intrista ca nu ai nicio bucurie!