Live life to the full

Si am indraznit sa visez…am gasit intr-un coltisor putina speranta si am zis ca mi se cuvine…ca mi se cuvine sa-mi acord o sansa. Nu avem cum sa schimbam trecutul, nici sa-l uitam… va face parte din noi atat timp cat vom trai. Si am visat…m-am lasat purtata de val, de acel val de care-mi este asa de dor… sa-l ating… sa’l simt cum vine in graba…ajunge la mal….si se retrage…poate numai el stie ce-a adus cu el….ce’a lasat si ce i-a mai ramas…

Sa revenim…visam…fara sa mai stiu de trecut, fara sa-mi pese de cati bani am in buzunar, fara sa ma gandesc la nimic. Si am fost fericita…si imi doream tare mult sa impartasesc fericirea mea cu cineva….cu tine… nostim ca de data asta, cand am reusit sa continui sa visez,fara sa ma mai ciupesc, m-ai ciupit tu, trezindu-ma din vis. Am incercat sa ma agat de ultimul lui fir, dar e prea fragil. Ce sa fac? Sa incep sa-mi fac iar o mie de ganduri…o mie de planuri…si sa astept? neah… as putea spune ca mi-am depasit conditia (e cam mult spus) de persoana slaba si NU mai vreau sa decad. Nu mai vreau sa dau ’search’ dupa depresie si sa gasesc solutii….acum doar ZAMBESC…si atat de bine ma simt…Iar daca valul e cam departe(deocamdata) imi raman norii si simt ca sunt in stare sa ma lupt si cu Soarele pentru un loc printre ei. De ce asa? de ce asta? Pentru ca vreau sa visez…