This entry was posted on Tuesday, November 20th, 2007 at 4:04 pm and is filed under semne zodiacale. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Live life to the full
EXPLORE - DREAM - DISCOVER
Filed under: semne zodiacale — Flory @ 4:04 pm
Am o pasiune pentru zodii, in particular pentru zodia Fecioarei.
Fecioara este un semn de pamant, mobil, guvernat de planeta Mercur.
Nativii din Fecioara sunt dintre cei mai seriosi ai zodiacului. Sunt extrem de rationali. Caractersitica de baza este A ANALIZA orice detaliu al actiunilor sale si persoanele cu care intra in contact. Cauta tot timpul rezultatele concrete in actiunile sale. Ii place sa duca la bun sfarsit propriile insarcinari intr-o maniera precisa.
E foarte atenta la particularitati. Aceasta caracteristica te face sa crezi ca are un caracter prea critic si incapatanat. In realitate Fecioara e ferm convinsa ca respectarea regulilor si rutina sunt indispensabile. Criticile care le face prietenilor, rudelor sau partenerului sunt datorate sentimentului de responsabilitate la care Fecioara nu renunta. Foarte rar actioneaza din instinct.
Are o fire modesta, constiincioasa, chiar pasiva uneori, incat s-ar putea sa nu i se ofere intotdeauna toata increderea pe care o merita.
Femeia fecioara: disciplinata, rezervata si timida
Femeia fecioara, din punct de vedere sentimental, iubeste o singura data in viata; este timida si rezervata; nu ii plac deloc aventurile, dar nici barbatii care ii creaza un anumit discomfort material sau sentimental. Profesional, femeia-fecioara este creativa si ambitioasa, ideile ei fiind extrem de folositoare; se dedica trup si suflet muncii, ajungand mereu la rezultatele dorite.
Daca treci de lista ei de calitati, care e extrem de lunga, o sa fii oricum cicalit si indrumat in fiecare zi. Vrea sa te perfectioneze, chiar daca asta e imposibil.
E pisaloaga si inflexibila cand se enerveaza. Cel mai bun lucru e sa incepi sa iti ceri scuze, chiar daca nu stii ce ai facut, chiar daca nu ai facut nimic.
E blanda, grijulie si cu picioarele pe pamant. E calma pe dinafara dar e foarte delicata. Cauta un partener care e inteligent, atent si cald. Crede in dragostea adevarata si e in stare sa o astepte o viata intreaga.
Barbatul fecioara: timid, inteligent, lipsit de romantism
Fire practica si complexa, barbatul fecioara este si extrem de pretentios din punct de vedere sentimental. Nu se lasa usor pacalit, iar femeia care ii va fi alaturi trebuie sa fie egala cu el din toate punctele de vedere si sa aibe calitatile care lui ii lipsesc cu desavarsire: energie pozitiva, indemanare, naturalete, pofta de viata, veselie, inflacarare, spontaneitate si imaginatie.
Nu ii plac misterele; el trebuie sa stie totul despre persoana iubita astfel incat sa poate face o analiza amanuntita, sa puna in balanta atuurile si dezavantajele.
Nu te astepta la romatism din partea barbatului-fecioara. E extrem de organizat, asa ca o sa stii cand sa te astepti sa iti faca curte, cadouri sau sa faceti sex si exact cat o sa dureze.
E credincios, atent si te poti baza pe el in situatii de criza. Ajunge la timp la cina, o sa echilibreze veniturile si o sa te ajute cu copiii. E intotdeauna de partea ta.
E constiincios, capabil, econom, bland si loial.
Bila neagra:
Cei nascuti in zodia Fecioarei pot exaspera, pot enerva datorita firii lor de-a dreptul nemtesti, prusace. Nativii din Fecioara sunt prea seriosi, prea severi, prea lipsiti de spontaneitate, prea ordonati. Intimitatea celor nascuti sub semnul Fecioarei este asemenea unei cetati, imposibil de cucerit. In general, viata cu tumultul ei place foarte putin acestor nativi din Fecioara. Deranjati din tiparele lor batute in cuie,acestia pot fi violenti si capabili de razbunare pusa temeinic la cale.
Cum te descurci cu o Fecioara:
Fecioarele au nevoie de rutina.
Ii tii calmi daca le faci cate un masaj si le dai mancare nutritiva.
Vorbeste despre frustrarile reciproce ca sa eviti criticismul sarcastic.
Planificarea este modalitatea de a obtine ce vrei.
Iau foc daca le rearanjezi sertarele.
Nu credeti in horoscop, verificati-l!
Tags: semne zodiacale42 Responses to “Nascut in zodia Fecioarei”
Leave a Reply
Galerie Foto
Here i am
ChitzChitz.com
Trafic
Shiny
crosmedia
January 22nd, 2008 at 3:57 pm
sunt fecioara…insa imi place sa cred ca in anii bisecti sunt balanta…nascut pe 22…
E incomod sa fii fecioara…chiar exasperant…le simti pe toate in creier…si toate explodeaza, nimic nu mangaie.
Consecinta analizelor excesive, detalierea tampita a lucrurilor simple, “placerea” idioata de a convinge cu minuscule argumente ca dreptatea e cu tine…Iluzie de proprietar al pietrei filosofale…
2008 e anul meu de balanta, cum imi place sa cred.
si imi mai place sa cred ca va fi mai bun decat ultimii trei…doar imi place sa cred…
Altfel…sunt optimist…adica multumita ca mi-am rupt doar un picior nu pe amandoua.
January 23rd, 2008 at 2:55 pm
2008 nu e anul balantei (sau anul tau, ma rog) ci al zodiilor de ‘pamant’. De fapt toate zodiile vor avea perioade bune anul acesta, dar cei mai avantajati vor fi Taurul, Fecioara si Capricornul (asa zice Fox). Le simti pe toate in creier atata timp cat refuzi sa-ti deschizi sufletul. Doar asa vei simti mangaierile nu doar cu mintea. Pentru ca orice s-ar spune despre “fecioare” noi stim prea bine ca, pe langa faptul ca suntem destul de rationali si insensibili la suprafata, dincolo de aparente se afla tot un om. Numai sa aiba cine topi gheatza din jurul fiecaruia. Pastreaza-ti optimismul in continuare.
January 23rd, 2008 at 4:16 pm
Deschiderea sufletului poate fi insotita de riscul de a intra cineva putin incaltat…chiar in bocanci. Faptul ca am postat un gand arata o oarecare disponibilitate catre implinirea nevoii de a-mi deschide sufletul si de a-mi asuma si riscul…
Insa aici ma pot apara mult mai usor, ma pot proteja si, in acelasi timp, imi pot potoli si setea asta de deschidere (…sau foamea, cum vrei tu).
Cred in astrologie insa nu intr-atat incat sa “dau vina” pe stele pentru neimpliniri sau pentru reusite.
Oricum, multumesc!
Raspunsul tau, tonic si reconfortant, m-a ajutat…chiar daca doar pentru cateva secunde…
January 23rd, 2008 at 5:15 pm
Daca intra in bocanci, acestia lasa urme. Dar urmele dispar in timp, sufletul ramane tot acolo. E bine sa cauti modalitati de “a te deschide”, primul pas e cel mai greu. Numai sa nu ramai prea mult in spatele protectiei aparente. De fapt..tu stii mai bine si esti principalul ajutor pt. tine. Normal ca nu sunt stelele ‘tzapul ispasitor’ pt impliniri sau neimpliniri. Ar fi culmea.
January 24th, 2008 at 8:00 am
thks!
January 24th, 2008 at 3:47 pm
E atat de bine sa poti intelege ca cineva chiar are de daruit celorlalti putin din sufletul sau. O alinare se intoarce in primul rand spre binele celui ce o face si clipele de fericire sunt mai dese. A comunica in primul rand cu tine insuti te ajuta sa gasesti raspunsul atunci cand ai mai mare nevoie de el
January 25th, 2008 at 8:10 am
Spunea cineva ca experienta de viata este suma esecurilor fiecaruia. Cred ca avea dreptate si daca “da” atunci mai cred si ca fiecare isi construieste fericirea in mod personal, in microcosmosul sau, departe de relativitatea ucigatoare a exteriorului…Nu degeaba la Delphi scrie mare si frumos “cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intreg universul” Cunoasterea si devenirea sunt chestii personale…restul sunt repere…notiuni pur si simplu…asa cum pestele e feicit in apa iar pasarea in zbor….fiecare dintre noi avem propria dimensiune a fericirii ca si ecou al durerilor si suferintelor din ego-ul nostru….scuze!
January 25th, 2008 at 8:32 am
esecurile de azi sunt un pas in fata spre reusita de maine….daca astazi intra cineva cu bocancii in sufletul tau, o face pentru a pregati terenul pentru ce-l ce va sadi samanta fericirii. Priveste inapoi cu ingaduinta si multumeste-i celui ce te-a ranit pentru ca nu a facut decat sa te ajute sa vezi totul mult mai direct.
Uneori ne e greu pentru a ne fi bine mai tarziu. Iarta si mergi mai departe.
January 25th, 2008 at 3:18 pm
asta e…ca nu am ce ierta…m-am ranit singur…sau asta e convingerea mea. Iertarea si iubirea sunt BINE si se consuma impreuna, nu numai cleric, ca asa ne-a invatat Dumnezeu, ci si filosofic…asa ca nu simt in niciun fel ca mi-ar fi rau…doar asa un pic prin creier. Sti si tu, cred la fel de bine, cum e cand ai nivelul serotoninei undeva sub 50%…te duci la psiholog si te trimite direct la psihiatru…
Apoi revii la lucrurile importante…acceptance of facts, morality etc si tot ceea ce e in virful piramidei lui Maslow…dar te incurca materia…corpul e la baza piramidei si nu te ajuta prea mult sa “devii” pentru ca se grabeste sa moara iar daca ai reusit sa nu il “ajuti” esti norocos daca nu chiar intelept…
Dar el are treaba lui…
Accident cerebral, infarct…etc…tot ce se risca atunci cand chimia brainului e ravasita…
sti ce nasol e sa mai si constientizezi?
hai ca victimizez…in plus nu am asa, o placere deosebita sa dau cu egoul prin locuri publice…
mai primeste cateva multumiri!
January 25th, 2008 at 7:23 pm
Daca reusesti sa te cunosti pe tine insuti trebuie sa reusesti sa te si ierti si sa te accepti asa cum esti. Scuze?!? Multumiri?!? Nu cred ca “dai cu egoul prin locuri publice” ci inveti sa te privesti prin ochii altora. Vezi corpul ca o capcana a mintii?…poate nu am inteles..
January 26th, 2008 at 7:22 am
nu stiu…oare incerc sa empatizez cu necunoscuti? e imposibil sa fac asta?
Cat de mult imi foloseste sa fiu vazut prin alti ochi? Cat de bine pot vedea ei?
…atat cat las eu sa se vada…nu-i asa?
January 26th, 2008 at 9:49 am
Uneori e mai usor sa vorbesti cu necunoscuti. Sa stii ca cineva iti acorda atentie si nu te judeca chiar daca tu arati doar ceea ce vrei. Cat si la ce iti foloseste? Asta afli tu, pentru ca asta cauti.
January 26th, 2008 at 12:24 pm
A fi deschis in fata altora fara sa fii nevoit sa dai explicatii? poate fi si asta un scop?
Gasesti la un moment dat pe cineva care a simtit sau simte la fel si poate intelege fara sa judece persoana sau actiunile in detaliu. Fara sa foloseasca cea mai mica nota de subiectivism, poate doar putina simpatie, reactie fireasca pana la urma, are posibilitatea sa incerce o parere. Si cat de usor e sa vorbesti asa in general. Doar incurajari…uneori sunt utile, daca ajung acolo unde le este locul.
Fecioarele sunt cele mai minunate fiinte de pe pamant, atunci cand ajung sa se cunoasca si sunt lasate sa-si puna in valoare calitatile.
Altfel, Doamne, ce usor sunt de ranit. Ca doar sunt fecioare, in adancul sufletului raman inocente.
January 28th, 2008 at 9:20 am
…frumos spus…din sensibilitate si gratie sufleteasca…
intr-adevar fecioarele asa sunt…
Am tot conservat ganduri intr-un loc secret iar zilele trecute am “rasfoit” un pic pe cele de demult. Mi-e cumva frica sa nu devin prea rational!
Poate, vreodata le va mai rasfoi si altcineva. Sunt altfel decat cele de aici, din locul asta mult prea public. Si sufletul are pudoarea lui, nu ramane dezgolit cu orice pret.
Insa aici am gasit ceva pretios : ascultarea!
Si e bine sa simt ca dialogul inlocuieste monologul. E…tonic si reconfortant!
January 29th, 2008 at 2:02 pm
“ascultare”
atat de greu poti da de adevaratul inteles. In primul rand sa iti permiti luxul de a da atentie, apoi a intelege si abia dupa aceea apare si ea. Intr-o lume in care valoarea nu mai are valoare de multe ori ne e teama sa fim ascultati. Preferam sa trecem prin viata asa fara sa deranjam pe nimeni, umili in cercul nostru si constienti in interior macar de o parte din valoare, numai ca acolo se nasc framantarile si iar ne e teama sa scoatem la suprafata lava in speranta ca vom putea arata diamantul. Dar cui ii mai pasa de el?
January 31st, 2008 at 1:24 pm
am lipsit o vreme…putin retras catre fundul scorburii in care imi incalzesc gandurile…mai am nevoie de putina lumina, uneori, atat cat sa vad daca mi-au picat cele doua picioare din umeri…
asa, cu capul in jos, mai fac doi trei pasi cu palmele si ascult fruntea izbita de pamant implorandu-ma
- “traieste cat mai mult…atat cat sa termini de iertat…”
Si nu mai am altceva de facut decat sa iert…cu dorinta nemasurata de a nu ma opri in Nirvana…de a ma reincarna inca o data sa pot termina ceea ce am inceput…sau macar sa sper ca va fi destul.
January 31st, 2008 at 2:33 pm
February 5th, 2008 at 10:57 am
va intreb pe voi, cei mai sensibili…cei hartuiti de intelegere si bunavointa…
Un orizont, intr-o fotografie cu un soare ce sta pe jumatate sub plapuma rosie a norilor ce poate insemna? Ce poate insemna el intr-o fotografie?
APUS sau RASARIT?
Oare nu e nevoie sa inlaturi nemiscarea pentru a intelege si simti ?
Oare nu e prea putin o fotografie ca sa iti dai seama de adevar?
Cat de mult conteaza un minut de miscare…
Dati-mi si mie un pic de timp…sa stiu daca e Apus sau Rasarit…apoi va las in pace…
February 6th, 2008 at 1:33 am
“In prezent cugetatorul nu-si opreste a sa minte,
Ci-ntr-o clipa gandu-l duce mii de veacuri inainte;
Soarele, ce azi e mandru, el il vede trist si ros
Cum se-nchide ca o rana printre nori intunecosi”…
Ce poate fi un soare intr-o fotografie? o sucesti…o invartesti…vezi ba apus, ba rasarit si nu vei sti niciodata ce e cu adevarat ca nu ai surprins tu momentul. Un apus este anticiparea unui nou rasarit. O fi acelasi soare care l-ai vazut si ieri dimineata? Si daca a rasarit, inseamna ca va si apune..dar nu va rasari iar? Tu cat timp iti dai? Soarele este tot soare, stralucitor sau acoperit de nori…tu esti la apus sau la rasarit?
February 6th, 2008 at 10:33 am
mai dragilor…ne face placere sa ne complicam viata…de fapt asta e farmecul, savoarea ei…
“doar nebunii simt cu adevarat savoarea vietii”…
Nu-i asa?
Lasati-mi o adresa de mail sa va trimit cate ceva…mi-ar face placere!
February 7th, 2008 at 2:15 am
Ce gust ar avea daca am complica numai propria viata fara sa implicam si vietile altora? “Doar nebunii simt cu adevar savoarea vietii” si o traiesc tot intr-o nebunie. Coplesitor.
February 14th, 2008 at 6:09 pm
va iubesc…anul acesta in 366 de zile cu ore, minute si secunde…
va iubesc pentru ca vibrati, pentru ca hortensia e fior, pentru ca dimineata e Primavara…
pur si simplu…
February 16th, 2008 at 12:09 am
Numai anu asta apoi iei pauza pana la urmatorul an bisect?
pt ca…apusul e rasarit…
February 16th, 2008 at 12:40 am
pe noi cred ca e usor sa ne iubesti…pentru ca incercam…daca si reusim mai vedem…sa ne lasam iubiti
dar imporant este sa ajungem sa-i iubim pe toti, pentru a ne putea iubi pe noi insine
iubeste omul si natura
iubeste tot ce este viu
iubeste lucrurile care au sufletul creatorului in ele
iubeste viata ca si moartea
si daruieste mereu un pic din tine sa ramana suficient loc ca sa poti primi
iubeste uratul pentru a vedea frumusetea ce se naste din el
February 16th, 2008 at 12:42 am
scuze ca m-am bagat in seama
………….
dar…
ma iubesti si pe mine??!!
February 18th, 2008 at 10:38 am
da…iubesc absolut tot ce inseamna bine, ce inseamna Dumnezeu.
Nu stiu daca pe mine ar trebui sa ma iubesc…daca mai am fior…
February 18th, 2008 at 12:43 pm
cand ma refeream la creator nu faceam referire direct la Dumnezeu
“creatorule”
February 22nd, 2008 at 7:37 pm
Se pare ca eclipsa de luna a incheiat un ciclu in viata fecioarelor. Asa spun astrologii…oare spun ce ne place noua, fecioarelor, sa auzim?
cred ca ar fi bine sa fie asa…sa inchei si eu ciclul asta ametitor de iubire…
oricum il cred pe Caragiale cand spune ca e ” o mare durere sa iubesti,o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere”…prefer sa raman in durere…
va iubesc!
February 22nd, 2008 at 9:59 pm
Sa doara clipa care trece, sa doara clipa care vine; si voi ramane in durere caci fara ea ce-ar fi in mine?!?
February 22nd, 2008 at 10:07 pm
February 26th, 2008 at 8:50 am
Rasfoind galeria foto am gsit o imagine cu munti…
Am incercat sa las un gand insa nu am reusit…il pun aici.
acolo, undeva intre norisorii aia, cineva priveste catre tine, catre voi . Iar daca uneori cad stropi de ploaie, sau fulgera, nu deschideti umbreluta.
Lasati-va putin infrigurati de recele ploii, respirati adanc aerul rarefiat al inaltimii si cugetati la dimensiunea voastra materiala…si la infinitul iubirii.
Impletiti cele doua miracole si veti simti ca muntele e mic, mic, mic…
March 2nd, 2008 at 2:33 am
March 7th, 2008 at 1:35 pm
offf, dragii mei prieteni…A venit Primavara peste noi cu toata melancolia pamantului. E vreme de somn etern, de eliberare, de pacatuit…
Pacatuiti un pic, sa simtiti racoarea cum va incalzeste inimile…Cu drag va imbratisez si (imi) revin…
March 18th, 2008 at 11:38 am
exist…asta e cea mai mare realizare a mea din ultimii ani…trebuie sa mai si cuget. Mi-e dor de voi, de cuvintele voastre calde. Suteti tristi?
“suparati-va nitel”
bucurati-va apoi pentru ca existati…
eu ma bucur, atat cat pot, atat de mult cat pot…
Primavara insorita!
Va imbratisez cu drag!
March 18th, 2008 at 6:20 pm
Si noi existam…nu cred ca e vorba de tristete, mai mult un fel de .. disconfort. Un fel de… time out. Sau poate ca reactionam cu intarziere la venirea primaverii.
Ai grija de tine.
May 22nd, 2008 at 1:51 pm
sunt “mai” bine, dragii mei…ar putea fi “iunie”, “iulie”…dar e doar “mai” bine…intelegeti ceva? eu nu. doar un jeux de mots oleaca nepotrivit, o incercare timida de a accepta ca timpul nu are treaba cu mine si, prin urmare, nu sta pe loc…oricum, e prea tarziu sa se …”mai” opreasca acum…va imbratisez cu drag!
May 26th, 2008 at 12:46 pm
E “mai” pt toata lumea…bine pentru cativa. E prea tarziu sa mai fie dimineata.
May 26th, 2008 at 1:28 pm
…bucura-te si tu de inserare.Apusul seamana intrucatva cu Rasaritul. Doar sa sti sa privesti.Nu prea mult. Suficient cat sa nu iti dai seama care e directia Soarelui….spre fundul Pamantului ori spre Inaltul Cerului.Arunca doar o privire apo inchide ochii…si vei muri la Rasarit!
May 26th, 2008 at 1:31 pm
June 25th, 2008 at 10:20 am
am cam reusit…nu mai fumez…dupa 25 de ani, am renuntat la tutun, incepand cu 31 mai…
Sunt in “sevraj”
De fapt, aveam nevoie sa imi ocup creierul cu altceva decat cu himere…
sunt ok…sau, cel putin, asa cred.
Va imbratisez…
July 13th, 2008 at 6:20 pm
Sper ca in curand sa putem spune si noi GATA! tigarilor. Pana una alta, mai e loc destul pe balcon pt fum. Poate ajuta la bronzat.
July 30th, 2008 at 4:35 pm
ufff…se pare ca am reusit…astazi se implinesc 2 luni…
no drink, no smoke, no woman…no cry…
mai pic uneori in melancoliile mele idioate…noroc cu Zoloftul…pompeaza serotonina in creierul meu xplodat…
mi-era dor de voi…va imbratisez cu drag…